CSJ. Decizia nr. 1804/2003. Penal

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1804/2003

Dosar nr. 4399/2002

Şedinţa publică din 9 aprilie 2003

Asupra recursului de faţă;

Din actele dosarului, constată următoarele:

Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, prin rechizitoriul nr. 42/2002 din 27 februarie 2002, îl trimite în judecată pe inculpatul B.F., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. a) şi i) C. pen.

Actul de învinuire reţine, în esenţă, că, în noaptea de 7 martie 2002, inculpatul a avut o altercaţie cu numitul I.F. din Vasilaţi – Călăraşi, pe care l-a lovit în cap, cu o bară de metal. Victima şi-a protejat capul cu braţele, care i-au fost, astfel, fracturate.

Actele medico-legale atestă că viaţa victimei a fost pusă în primejdie şi că, pentru vindecarea leziunilor, a fost nevoie de 70 de zile de îngrijiri medicale.

Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa penală nr. 51 din 9 mai 2002, schimbă încadrarea juridică, din tentativă la infracţiunea de omor calificat, în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 3 ani de închisoare, îl menţine în stare de arest şi îl obligă la 1.973.420 lei cheltuieli de spitalizare a victimei şi la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă declară apel, motivând că în mod greşit a fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatului.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, prin Decizia nr. 574 din 12 septembrie 2002, admite apelul, casează în parte hotărârea atacată şi îl condamnă pe inculpat, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., la 7 ani şi 6 luni de închisoare şi la 4 ani interzicerea unor drepturi, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Prin recursul de faţă, inculpatul cere casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea sentinţei tribunalului.

Critica nu este întemeiată.

Instanţa de apel reţine corect situaţia de fapt, pe care o califică corespunzător şi dozează just pedeapsa aplicată.

Lovind cu intensitate, cu o bară de metal în cap, victima, inculpatul a prevăzut că aceasta ar putea să moară, rezultat pe care, dacă nu l-a dorit, l-a acceptat. Acest rezultat a fost evitat, deoarece victima şi-a protejat capul cu braţele.

Inculpatul recunoaşte că a săvârşit fapta, pe care a premeditat-o.

Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.

Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva deciziei penale nr. 574 din 12 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Compută din pedeapsă, durata arestării preventive a inculpatului de la 13 februarie 2002 la 9 aprilie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 1804/2003. Penal