CSJ. Decizia nr. 1788/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1788/2003
Dosar nr. 4179/2002
Şedinţa publică din 8 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Caraş Severin, prin sentinţa penală nr. 123 din 10 iunie 2002, a admis plângerea părţii vătămate B.O., împotriva Ordonanţei din 14 decembrie 2001, întocmită de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin în dosarul nr. 252/P/2001, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de învinuitul P.R.I. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa pentru efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de încăierare, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 322 alin. (1) C. pen.
Tribunalul a infirmat această ordonanţă a parchetului şi a dispus trimiterea dosarului Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş Severin pentru efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., de către învinuitul P.R.I., cu obligarea sa la plata sumelor de: 1.200.000 lei, cheltuieli judiciare către partea vătămată B.O. şi 800.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că, la data de 17 aprilie 2001, Poliţia municipiului Reşiţa a înregistrat plângerea formulată de numitul B.B., care reclama faptul că, fratele său B.O. a fost victima unei lovituri cu piatră în cap, de către două persoane, cu consecinţa internării în Spitalul Timişoara, solicitând identificarea acestora şi tragerea la răspundere a celor vinovaţi.
Poliţia a dispus, la data de 4 mai 2001, începerea urmăririi penale faţă de P.R.I. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, având în vedere lovirea părţii vătămate în zona capului, cu traumatism cranio-cerebral deschis, fractură cu înfundare şi infirmitate fizică permanentă, ce a necesitat 65 de zile îngrijiri medicale.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa, prin ordonanţa din 19 iulie 2001 (dosar nr. 1352/P/2001), a dispus declinarea cercetării cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, apreciind că fapta constituie tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută şi pedepsită de art. 20 şi art. 21, raportat la art. 174 C. pen., iar acesta, prin ordonanţa din 14 decembrie 2001 (dosar nr. 252/P/2001) a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.R.I., pentru infracţiunea de tentativă de omor şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa spre a fi efectuată supravegherea urmăririi penale faţă de învinuitul P.R.I. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 322 alin. (2) C. pen., iar faţă de învinuiţii P.A., B.O., B.B., R.A., HG şi B.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen.
Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere partea vătămată B.O., care a fost respinsă prin Rezoluţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, din 24 ianuarie 2002 (dosar nr. 95/II/2/2002).
Cu invocarea art. 21 din Constituţie şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 486 din 2 decembrie 1997, partea vătămată s-a adresat cu plângere Tribunalului Caraş-Severin, care, prin sentinţa penală nr. 123 din 10 iunie 2002, a admis-o, a infirmat ordonanţa parchetului (din 14 decembrie 2001) şi a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, pentru efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., de către învinuitul P.R.I.
Hotărând astfel, tribunalul a reţinut, în fapt, că, în dimineaţa zilei de 14 aprilie 2001, un grup de tineri, între care se afla şi partea vătămată B.O., a fost urmărit de două persoane, una fiind P.R.I., care au dorit să acosteze două fete din grup pe care le-au prins de mână, respectiv, pe P.C. şi M.M., tinerii intervenind în apărarea acestora, mai ales că una din ele era prietena lui B.O.
În acest context, părţile s-au încăierat, lovindu-se reciproc, situaţie în care P.R.I. a luat o piatră din bordura din beton şi, de la o distanţă de aproximativ 2 - 3 m, l-a lovit în cap pe B.O., după care a fugit, iar victima a fost internată de urgenţă în spitale din Reşiţa şi Timişoara.
Această situaţie de fapt este confirmată de toţi martorii audiaţi în cauză, precum şi de inculpat, ea fiind întărită şi prin concluziile Certificatului medico-legal nr. C - 314 din 25 aprilie 2001, întocmit de Serviciul medico-legal Reşiţa, potrivit cărora, victima a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi consecinţa lovirii directe cu un corp contondent (dur); necesită 65 zile îngrijiri medicale; leziunile suferite au determinat infirmitate fizică permanentă.
Tribunalul, dispunând trimiterea cauzei la parchet sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă de omor, a apreciat că se impune şi completarea urmăririi penale, având în vedere că, la dosar nu se regăseşte procesul-verbal de cercetare la faţa locului „care să stabilească împrejurările în care s-a comis fapta, locul şi urmele infracţiunii", în cauză neefectuându-se nici reconstituirea în vederea stabilirii modului de comitere a faptei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel P.R.I., întrucât în mod nelegal a fost infirmată soluţia parchetului şi că se impunea respingerea plângerii părţii vătămate B.O.
Secţia penală a Curţii de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 351 din 18 septembrie 2002, a respins apelul, apreciind că prima instanţă analizând temeinic actele dosarului a stabilit că se impune infirmarea ordonanţei parchetului şi trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin pentru efectuarea urmăririi penale, sub aspectul săvârşirii de către numitul P.R.I. a infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută şi pedepsită de art. 20 şi art. 21, raportate la art. 174 C. pen.
În termen legal, Decizia a fost atacată cu recursul declarat de P.R.I. pe care o consideră netemeinică şi nelegală, sub aspectul admiterii plângerii părţii vătămate B.O., solicitând că prin admiterea recursului şi casarea deciziei, precum şi a sentinţei penale a primei instanţe, să se admită trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa pentru efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de încăierare, prevăzută şi pedepsită de art. 322 alin. (1) C. pen., deoarece agresiunea reciprocă dintre cele două grupuri nu s-a încheiat anterior momentului aruncării de către el cu piatra în capul lui B.O.
Examinând hotărârile atacate în raport cu motivele invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, din coroborarea dispoziţiilor cuprinse în art. 275 alin. (1) C. proc. pen., cu cele ale art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie rezultă că „Orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime" [(art. 275 alin. (1)] aşa cum se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale, întrucât „Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept" [(art. 21 alin. (2)].
Aşa fiind, partea vătămată B.O. în acest cadru legal s-a adresat cu plângere organelor de drept, prin care a solicitat, ca în baza actelor de cercetare penală efectuate în cauză şi a celor care se impune a mai fi dispuse şi administrate să se hotărască care este încadrarea juridică corectă a actelor de agresiune îndreptate împotriva sa de către P.R.I.
În raport cu precizările cuprinse în sentinţa pronunţată de către Tribunalul Caraş-Severin, confirmate de către instanţa de control judiciar, urmează ca Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin să efectueze urmărirea penală a faptei comise de către P.R.I. sub aspectul tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., soluţie care rezultă din analiza completă şi judicioasă a probelor deja existente în dosarul cauzei, care vor trebui completate cu cele evidenţiate de către prima instanţă.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.R.I. şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare, în sumă de 500.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul inculpat P.R.I. împotriva deciziei penale nr. 351 A din 18 septembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă pe recurent la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1787/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1789/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
