CSJ. Decizia nr. 1807/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1807/2003
Dosar nr. 196/2003
Şedinţa publică din 9 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 112 din 3 octombrie 2002, Tribunalul Călăraşi a condamnat pe inculpatul A.C. la 16 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a admis cererea privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către partea civilă H.M. şi luând act de acordul părţilor, a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 5.500.000 lei cu acest titlu şi la 25 milioane lei daune morale.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului de la 11 mai 2002, la zi şi s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a trăit în concubinaj cu victima A.R. în perioada 1989 - 1994 când s-au căsătorit legal.
S-a reţinut, de asemeni, că victima nu avea serviciu şi era cunoscută în societate ca o mare consumatoare de băuturi alcoolice, deseori fiind găsită în stare de ebrietate în şanţuri. Cu timpul, pe fondul neînţelegerilor cu soţia sa, care se afla în stare de ebrietate deseori şi nu-şi îndeplinea sarcinile de mamă şi soţie, acesta a început şi el să consume băuturi alcoolice.
Cum victima a început să vândă produse din gospodărie pentru a cumpăra băuturi şi nu se îngrijea de propria gospodărie şi familie, conflictele dintre inculpat şi aceasta s-au acutizat.
Astfel în ziua de 9 mai 2002, înainte de a pleca la serviciu, fiind angajat C.F.R. a aflat că soţia sa a vândut bunuri din casă, iar după întoarcerea sa de la serviciu şi-a găsit soţia în pat în stare de ebrietate.
A intervenit o ceartă violentă între cei doi, cu injurii, ameninţări şi cuvinte obscene. Fiind extrem de nervos, inculpatul, pentru că nu reuşise să recupereze bunurile date de soţia sa a început s-o lovească cu pumnii peste corp în zona toracică de 7 - 8 ori, apoi a luat copilul pe care-l aveau în îngrijire şi a părăsit locuinţa. Revenind în locuinţă, inculpatul şi-a găsit soţia în aceeaşi poziţie şi a început din nou s-o lovească, după care s-a culcat cu copilul.
În după-amiaza zilei de 10 mai 2002, în jurul orelor 17,oo când s-a reîntors de la serviciu, inculpatul a constatat că soţia sa nu mai respira chemând la scurt timp câteva vecine, care au scos-o pe victimă din casă, constatând că victima e decedată.
Raportul de constatare medico-legal a atestat că victima prezenta multiple fracturi costale, 5 rupturi de splină, decesul datorându-se hemoragiei acute urmare unui politraumatism cranio-toraco-abdominal cu rupturi de organe interne.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, crtiticând-o pentru netemeinicie, motivând că pedeapsa este prea mare, cerând reducerea cuantumului acesteia.
Prin Decizia penală nr. 798/ A din 5 decembrie 2002, Curtea de Apel, secţia a II-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, care a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate faţă de circumstanţele personale.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele arătate.
Instanţele au reţinut corect situaţia de fapt pe baza materialului probator administrat în cauză.
Curtea examinând hotărârile atacate în raport cu motivul invocat în recurs, respectiv reducerea cuantumului pedepsei aplicate care corespunde motivului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., constată următoarele:
La stabilirea pedepsei aplicate inculpatului trebuiesc avute în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv gradul de pericol social ridicat al faptei comisă, circumstanţele reale în care s-a comis fapta şi persoana inculpatului.
Or, aşa cum rezultă din probele administrate, victima era cunoscută ca fiind consumatoare de băuturi alcoolice şi pe fondul stării de beţie aceasta vindea bunuri din gospodărie şi nu-şi îndeplinea sarcinile de gospodină, ca mamă şi soţie, situaţie care era generatoare de discuţii.
Deşi, inculpatul a depus eforturi s-o determine pe victimă să renunţe la băutură şi în acelaşi timp să se preocupe de viaţa de familie şi gospodărie atitudinea victimei nu s-a schimbat, ceea ce a acutizat divergenţele dintre ei, conducând în final la agresarea acesteia de către inculpat, ce a avut drept consecinţă decesul victimei.
Ca atare, Curtea apreciază că, pe lângă gravitatea deosebită a faptei comisă de inculpat, dar şi faptul că, victima a generat prin comportamentul său începutul tragediei inculpatului şi a familiei sale coroborat cu faptul că acesta este infractor primar şi a avut o atitudine sinceră şi cooperantă regretând fapta, se impune reducerea pedepsei aplicate de la 16 ani închisoare la 14 ani închisoare prin aplicarea circumstanţelor prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor şi se va computa durata arestării preventive de la 11 mai 2002, la zi.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 798/ A din 5 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia penală sus-menţiă şi sentinţa penală nr. 112 din 3 octombrie 2002 a Tribunalului Călăraşi, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., pe care, prin aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., o reduce de la 16 ani închisoare, la 14 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Compută din pedeapsă, durata arestării preventive a inculpatului de la 11 mai 2002, la 9 aprilie 2003.
Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1806/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1810/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
