CSJ. Decizia nr. 1857/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1857/2003
Dosar nr. 585/2003
Şedinţa publică din 10 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 372/2002 Tribunalul Braşov a respins cererea condamnatului R.M.M., de întrerupere a executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin sentinţa nr. 303/2000 a Tribunalului Braşov, obligându-l la plata, către stat, a cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Apelul declarat de condamnat a fost respins prin Decizia nr. 13/2003 a Curţii de Apel Braşov.
Împotriva acestor soluţii condamnatul a declarat recurs. În memoriile depuse la dosar el a arătat, că are o situaţie familială foarte grea, soţia sa nu lucrează, fiind asistent maternal, pentru unul din cei patru copii care este grav bolnav, din care cauză necesită îngrijire şi tratament permanent,situaţie în care executarea în continuare a pedepsei ar avea consecinţe deosebit de grave pentru familia sa.
De asemenea el a mai arătat că are o locuinţă care necesită multe reparaţii.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă dacă din cauza unor împrejurări speciale executarea acesteia ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familia acestuia sau unitatea la care a lucrat.
Din referatul de anchetă socială rezultă că, din relaţia de concubinaj a condamnatului au rezultat patru copii cu vârste între 2 şi 8 ani, unul este handicapat gr. I toţi fiind în îngrijirea şi întreţinerea mamei, care are un venit lunar de 275.000 lei şi locuiesc într-un imobil compus din două camere din care una este mobilată cu strictul necesar.
Aceste condiţii au existat şi înainte de începerea executării pedepsei şi nu s-au agravat prin arestarea condamnatului.
Faţă de această situaţie este evident, că nu s-a făcut dovada existenţei unor împrejurări speciale care să impună prezenţa recurentului în familie, iar în caz contrar neîntreruperea imediată a executării pedepsei ar avea consecinţe grave pentru membrii familiei.
Faţă de cele menţionate, recursul urmează să fie respins.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul R.M.M. împotriva deciziei nr. 13/2003 a Curţii de Apel Braşov, ca nefondat.
Obligă pe recurent, să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 1856/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 186/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
---|