CSJ. Decizia nr. 1867/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1867/2003
Dosar nr. 4701/2002
Şedinţa publică din 11 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 135 din 26 martie 2002 a Tribunalului Galaţi, inculpaţii B.V. şi L.I. au fost condamnaţi la câte 12 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de câte 4 ani.
Aceiaşi inculpaţi au fost condamnaţi şi la câte 3 ani închisoare fiecare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpaţii să execute fiecare pedeapsa cea mai grea, de câte 12 ani închisoare, sporită la câte 12 ani şi 8 luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de câte 4 ani.
Potrivit art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpaţilor şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a celor doi inculpaţi, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), li s-a dedus durata detenţiei preventive de la 26 mai 2001 la zi, pentru inculpatul B.V. şi de la 22 iunie 2001 la zi, pentru inculpatul L.I.
S-au admis în parte pretenţiile civile formulate de partea civilă I.C. şi în consecinţă, în baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi art. 1003 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar, la plata sumei de 30.000.000 lei daune materiale şi 10.000.000 lei, daune morale către partea civilă I.C.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978 aceiaşi inculpaţi au fost obligaţi tot în solidar la plata sumei de 1.557.053 lei, cheltuieli spitalizare plus dobânda legală către partea civilă Spitalul Jud. Galaţi.
Inculpaţii au mai fost obligaţi la câte 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 550.000 lei, onorar apărător din oficiu pentru fiecare inculpat s-a dispus să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Victima A.A. era pensionar şi locuia într-un apartament din municipiul Galaţi, fiind prieten cu inculpaţii.
În mod frecvent cei doi mergeau la locuinţa părţii vătămate şi consumau băuturi alcoolice cumpărate în general cu banii victimei.
În luna mai 2001, victima a hotărât să nu-i mai găzduiască pe inculpaţi şi să nu le mai facă cinste cu băuturi sau alimente, întrucât nu-i ajungeau banii din pensie.
În noaptea de 22 mai 2001, între victimă şi inculpaţi a început o altercaţie determinată de refuzul victimei de a mai primi în locuinţă inculpaţii.
În urma refuzului inculpaţilor de a părăsi locuinţa victimei, aceştia s-au certat cu victima şi au lovit-o cu pumnii, palmele şi cu o secure în zona capului, leziunile provocate ducând la decesul victimei, după câteva zile.
S-a reţinut că inculpatul B.V. a lovit victima cu pumnii şi palmele în zona feţei, iar inculpatul L.I. a aplicat mai multe lovituri victimei în zona capului.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor s-a reţinut pe baza următoarelor probe: raportul de constatare medico-legală, procesul verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile martorilor audiaţi în faza de urmărire penală şi în instanţă, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii B.V. şi L.I.
Inculpatul B.V. invocă nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei sub aspectul încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa şi a individualizării pedepsei.
În dezvoltarea acestor motive se arată, în esenţă, că încadrarea juridică corectă este în infracţiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., deoarece el doar a lovit-o pe victimă cu palma în zona feţei, în timp ce, cel care a lovit-o cu securea este inculpatul L.I. Cum acţiunea sa nu poate fi conjugată cu cea a inculpatului L.I., nu se poate reţine în sarcina sa săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., situaţie în care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., iar în noua încadrare juridică să se dispună încetarea procesului penal, dată fiind lipsa plângerii prealabile.
În subsidiar, inculpatul critică sentinţa sub aspectul individualizării pedepsei pe care, o consideră prea aspră, în raport de datele lui personale favorabile, vârsta tânără, lipsa antecedentelor penale, comportarea sinceră în cursul procesului şi atitudinea victimei, care prin comportamentul său a antrenat conflictul.
La rândul său, inculpatul L.I. invocă nevinovăţia, solicitând achitarea sa pentru fapta ce i se pune în sarcină, în temeiul dispoziţiilor art. 11 lit. a) referitor la art. 10 alin. (1) lit. C. proc. pen.
În esenţă, apelantul L.I. susţine că singura probă pe care se bazează acuzarea sa sunt declaraţiile coinculpatului B.V., acesta fiind de fapt autorul omorului.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia penală nr. 420/ A din 3 septembrie 2002, a respins apelurile declarate de inculpaţii B.V. şi L.I., ca nefondate.
În termenul legal, ambii inculpaţi reluând în întregime motivele invocate în apel, au declarat recurs.
Recursurile inculpaţilor sunt nefondate.
Examinându-se actele şi probele administrate, în raport de criticile aduse, precum şi din oficiu, Curtea reţine că acestea au fost evaluate corect, situaţia de fapt fiind corespunzătoare acestora şi încadrarea juridică este cea legală.
Vinovăţia inculpatului recurent L.I. este dovedită cu privire la ambele infracţiuni reţinute în sarcina sa, probele nefiind contradictorii şi nici insuficiente.
Loviturile repetate cu pumnii şi securea aplicate de cei doi inculpaţi, victimei pentru motivul că le-a cerut şi au refuzat să părăsească locuinţa ei, intensitatea deosebită a agresiunii în zona capului, dovedesc fără dubii, intenţia acestora, sigură şi direct letală, caracteristice ale infracţiunii de omor şi nicidecum ale infracţiunii de lovire.
Ca atare, cererea de simplă schimbare a încadrării juridice, fiind fără suport probator, va fi respinsă, ca nefondată.
Pedepsele de câte 12 ani închisoare aplicate inculpaţilor, orientate fiind spre limita minimă ca de altfel şi sporurile de câte 8 luni închisoare şi acestea fiind în apropierea limitei minime nu pot fi socotite ca, sancţiuni exagerate.
În aceste condiţii în raport de gravitatea faptelor comise şi urmările acestora, moartea unui om, sancţiunea penală stabilită va fi menţinută pentru cele analizate.
În consecinţă, hotărârile atacate vor fi menţinute ca legale şi temeinice iar recursurile respinse, ca nefondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen., faţă de inculpaţii recurenţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.V. şi L.I, împotriva deciziei penale nr. 420/ A din 3 septembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 26 mai 2001 la 11 aprilie 2003 pentru inculpatul B.V. şi de la 22 iunie 2001 la 11 aprilie 2003 pentru inculpatul L.I.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 186/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1869/2003. Penal → |
|---|
