CSJ. Decizia nr. 1869/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1869/2003
Dosar nr. 1037/2002
Şedinţa publică din 11 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 84 din 19 iunie 2001, Tribunalul Olt a dispus condamnarea inculpaţilor:
- D.A.I. la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., faptă săvârşită împotriva părţii vătămate A.C.
În baza art. 189 alin. (2) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, parte vătămată O.D.M.
În baza art. 68 lit. b) din Legea nr. 56/1992, inculpatul a mai fost condamnat la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- Ţ.D.F. la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), parte vătămată A.C.
În baza art. 189 alin (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), acelaşi inculpat a fost condamnat la 5 ani închisoare, parte vătămată O.D.M.
În baza art. 68 lit. b) din Legea nr. 56/1992, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), inculpatul a mai fost condamnat la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 din C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 25 mai 2000, la zi.
S-a constatat că părţile vătămate O.D.M. şi A.C. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Au fost obligaţi ambii inculpaţi la plata sumei de câte 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt, următoarele;
În cursul lunii iunie 1999, inculpaţii Ţ.D.F. şi D.A.I. au luat legătura cu doi cetăţeni bulgari, convenind cu aceştia să facă rost de femei tinere, pe care să le ducă în Bulgaria, pentru a dansa în baruri, urmând a fi răsplătiţi cu ajutorul de a ajunge în Grecia.
Ca urmare a acestei înţelegeri, în ziua de 12 august 1999, cetăţenii bulgari s-au întâlnit cu cei doi inculpaţi, deplasându-se împreună în municipiului Caracal, unde s-au întâlnit cu părţile vătămate O.D.M. şi A.C., aceasta din urmă, fiind o prietenă a inculpatului D.A.I.
La invitaţia inculpaţilor, părţile vătămate au acceptat să-i însoţească pe aceştia să se distreze la un local public, mergând prin mai multe discoteci, ajungând în cele din urmă la o discotecă situată în comuna D., jud. Dolj.
În acest local au rămas numai părţile vătămate şi cei doi inculpaţi, bulgarii deplasându-se într-o altă direcţie.
În discoteca din comuna D., au rămas până în jurul orelor 2,00, când au hotărât să plece spre casă.
Pentru a se deplasa spre oraşul Corabia, inculpaţii au plătit unui taximetrist efectuarea transportului şi fără nici o explicaţie, le-au condus pe părţile vătămate la faleza Dunării.
La scurt timp, a sosit de pe malul bulgăresc o barcă în care se aflau cetăţenii bulgari şi profitând de starea de ebrietate în care se aflau părţile vătămate, inculpaţii le-au urcat cu forţa în barcă.
Pe faleză, inculpaţii s-au bătut cu şoferul maşinii care îi transportase la Corabia, deoarece au refuzat să mai plătească preţul convenit cu acesta.
Profitând de faptul că inculpaţii se băteau cu şoferul autoturismului, părţile vătămate au încercat să fugă, dar au fost urmărite de inculpaţi, care le-au imobilizat, le-au bătut, le-au legat la gură cu fâşii de pânză, după care le-au urcat în barca bulgarilor.
Părţile vătămate s-au împotrivit deplasării cu barca, dar au fost obligate să traverseze Dunărea pe malul bulgăresc.
În Bulgaria, părţile vătămate au fost preluate de cei doi bulgari, numiţii D. şi Di. şi predate unui alt grup de bulgari, care le-au trecut în Macedonia.
În Macedonia părţile vătămate au fost adăpostite într-un apartament din oraşul Skopye, de unde fetele au reuşit să fugă şi s-au predat autorităţilor.
Ca urmare a acestui fapt, la 31 august 1999, părţile vătămate au fost predate de către autorităţile iugoslave, organelor poliţiei de frontieră de la Porţile de Fier 1.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri inculpaţii Ţ.D.F. şi D.A.I., criticând-o pentru netemeinicie în sensul că pedepsele aplicate sunt deosebit de severe, iar în ce priveşte infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, aceasta nu este dovedită, în dosar neexistând proba care să conducă la stabilirea vinovăţiei lor.
Prin Decizia penală nr. 21 din 4 februarie 2002, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi, obligându-i la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 400.000 lei.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Ţ.D.F., timpul arestării preventive de la 19 iunie 2001, la zi.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri inculpaţii D.A.I. şi Ţ.D.F. solicitând admiterea lor, casarea hotărârilor, reducerea pedepselor aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 68 din Legea nr. 56/1992 şi achitarea lor, pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) din C. proc. pen., deoarece fapta nu îndeplineşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
La termenul de judecată din 22 noiembrie 2002, inculpatul Ţ.D.F., prezent în instanţă, a declarat personal că nu a declarat recurs în cauză şi nu şi-l însuşeşte pe cel declarat de apărătorul său.
Prin încheierea din 22 noiembrie 2002, pronunţată în cauză de Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, s-a constatat că inculpatul Ţ.D.F. nu a declarat recurs în cauză şi nu şi-l însuşeşte pe cel declarat de apărătorul său.
Recursul declarat de inculpatul D.A.I. este întemeiat, pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză, iar pedeapsa rezultantă aplicată a fost just proporţionalizată.
Referitor la primul motiv de recurs invocat de inculpat, în sensul că fapta comisă de el nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, se constată că nu este fondat şi urmează să fie respins.
Astfel, din declaraţiile martorelor I.E. şi V.M., rezultă faptul că inculpatul D.A.I. şi coinculpatul Ţ.D.F., în mai multe rânduri s-au ocupat de trecerea peste frontieră a unor femei tinere, pentru a-şi găsi de lucru în Bulgaria sau în Iugoslavia.
În depoziţiile lor, date atât la urmărirea penală cât şi în timpul cercetării judecătoreşti, părţile vătămate A.C. şi O.D.M. au relatat constant că, profitând de împrejurarea că cei doi inculpaţi se băteau cu şoferul taximetrului, care îi transportase pe faleza Dunării în localitatea Corabia, acestea au încercat să fugă, dar au fost urmărite de inculpaţi, care le-au imobilizat, le-au bătut, le-au legat la gură cu fâşii de pânză, după care le-au urcat în barca cetăţenilor bulgari.
Din declaraţiile aceloraşi părţi vătămate mai rezultă că, acestea s-au împotrivit deplasării spre Bulgaria, A.C. sărind din barcă, dar a fost readusă în barcă şi obligată în acest fel să traverseze Dunărea pe malul bulgăresc.
De asemenea, în afara relatărilor detaliate pe care părţile vătămate le-au făcut în declaraţiile lor, aspectele susţinute de ele sunt confirmate de declaraţiile martorilor F.C. şi G.L., din cuprinsul cărora rezultă că fetele au fost transportate la Corabia de către inculpaţi, împotriva voinţei lor, că erau timorate şi ameninţate, plângând pentru cele ce s-au întâmplat şi încercând să fugă, în timp ce martorul G.L. se bătea cu cei doi inculpaţi, care au refuzat să-i plătească transportul făcut cu maşina.
Aşadar, fapta inculpatului D.A.I., care împreună cu coinculpatul Ţ.D.F., le-a imobilizat pe părţile vătămate O.D.M. şi A.C., le-a bătut, le-a legat la gură cu fâşii de pânză şi le-a urcat în barca cetăţenilor bulgari, împotriva voinţei lor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.
Aşa fiind, se constată că în cauză nu există temeiuri pentru achitarea inculpatului D.A.I., în sensul solicitat de acesta, urmând ca primul motiv de recurs să fie respins, ca nefondat.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost corect individualizată, conform criteriilor generale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele ţinând seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de modalitatea şi împrejurările comiterii lor, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care s-a sustras urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti şi se află la primul conflict cu legea penală.
De altfel pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, sub aspectul cuantumului său, este în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reinserţiei sale în societate şi prevenţia generală, potrivit scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Aşadar, se apreciază, că în cauză nu există motive pentru reducerea pedepsei aplicate, în sensul solicitat de inculpat, urmând ca cererea formulată de acesta să fie respinsă, ca nefondată.
Examinând din oficiu recursul inculpatului, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că acesta este admisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002, privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, coroborat cu art. 8 din aceeaşi lege, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 18 din 2 aprilie 2003, se graţiază în întregime pedepsele cu închisoarea până la 5 ani inclusiv, precum şi pedepsele cu amendă aplicate de instanţele de judecată faptelor comise până la data de 4 octombrie 2002.
Conform art. 4 din legea sus-menţionată, prevederile printre altele, ale art. 1 nu se aplică celor condamnaţi, pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi celor care sunt recidivişti prin condamnări anterioare.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului D.A.I., rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 68 lit. b) din Legea nr. 56/1992 reţinută în sarcina acestuia şi care nu este exceptată de la graţiere, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Aşadar, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 543/2002 şi în consecinţă, urmează să se constate, că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.A.I., este graţiată integral şi condiţionat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul D.A.I. să fie admis.
Se vor casa Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 84 din 19 iunie 2001 a Tribunalului Olt, cu privire la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 543/2002, privind graţierea unor pedepse.
Se va înlătura aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente de:
- 5 ani închisoare stabilită, pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., (faptă săvârşită împotriva părţii vătămate A.C.);
- 5 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., (împotriva părţii vătămate O.D.M.);
- 3 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 68 lit. b) din Legea nr. 56/1992.
În baza art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 543/2002 se va constata graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 68 lit. b) din Legea nr. 56/1992.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele de câte 5 ani închisoare aplicate inculpatului D.A.I., pentru săvârşirea a două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.A.I., împotriva deciziei penale nr. 21 din 4 februarie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 84 din 19 iunie 2001 a Tribunalului Olt, cu privire la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 543/2002, privind graţierea unor pedepse.
Înlătură aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente de:
- 5 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. ( faptă săvârşită împotriva părţii vătămate A.C.);
- 5 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea de lipsire de liberate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. ( partea vătămată O.D.M.);
- 3 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 68 lit. b) din Legea nr. 56/1992.
În baza art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 543/2002 graţiază integral şi condiţionat pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 68 lit. b) din Legea nr. 56/1992.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de câte 5 ani închisoare aplicate inculpatului D.A.I., pentru săvârşirea celor două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1867/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 18/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
