ICCJ. Decizia nr. 186/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTEDE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.186Dosar nr.4150/2003
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2004
Asupra recursuluide faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.128 din 1 iulie 2003, Tribunalul Teleorman, secţia penală a condamnat pe inculpatul D.A. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art.174 raportat la art.175 lit.i C.pen., cu aplicarea art.37 lit.b şi art.73 lit.b C.pen. la 13 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b C.pen. pe timp de 5 ani după executarea pedepsei. S-au aplicat şi prevederile art.71 şi 64 C.pen.
În baza art.113 C.pen. s-a dispus obligarea inculpatului la efectuarea tratamentului medical până la însănătoşire, Administraţia Penitenciarului urmând a avea în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.A1/12132/2002 al IML „Mina Minovici” astfel cum a fost avizat de Comisia de Avizare şi Control din cadrul IML”Mina Minovici” Bucureşti.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului, prelungindu-se măsura arestării preventive pe o perioadă de 30 zile. A fost dedusă detenţia începând de la 18.10.2002 la zi.
În baza art.118 lit.b C.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, a cuţitului în lungime de 14 cm folosit la comiterea faptei
A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă P.E.G., dispunându-se obligarea inculpatului la plata sumei de 20 milioane lei, daune materiale şi la 50 milioane lei, daune morale.
Instanţa a reţinut că, în seara zilei de 17 octombrie 2002, inculpatul D.A. după ce a avut un conflict cu victima L.M.N., aflat în stare de ebrietate, conflict provocat de acesta, l-a înjunghiat cu un cuţit în zona inimii, provocând decesul acesteia. În raportul de constatare medico-legală se concluzionează că moartea victimei a fost violentă, cauza morţii fiindconsecinţa hemoragiei interne şi externe consecutivă unei plăgi înjunghiate toracice cu intersectarea cordului drept. S-a constatat căleziunile s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor înţepător cu lama având lăţimea de 2 cm.
Fiind examinat şi inculpatul s-a constatat că prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu un corp dur, leziuni ce necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, dar a susţinut că a fost provocat de victimă. Din examinarea raportului de constatare medico-legală al IML Bucureşti rezultă că inculpatul prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial.
Prin Decizia penală nr.480 din 26 august 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a admis apelul declarat de inculpatul D.A. împotriva acestei sentinţe, pe care a desfiinţat-o în parte şi rejudecând a redus pedeapsa de la 13 ani la 10 ani închisoare.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, invocând cazurile prevăzute de art.3859 pct.171 (greşita aplicare a legii) şi pct.14 C.proc.pen. (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate, în raport cu prevederile art.72 C.pen.), solicitând în principal, achitarea sa prin aplicarea art.44 C.pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Examinând recursul, Înalta Curte Constată că este nefondat pentru considerentele care urmează:
Ambele instanţe au reţinut corect starea de fapt, menţinând calificarea juridică stabilită prin rechizitor şi au aplicat o pedeapsă bine individualizată în raport cu prevederile art.72 C.pen., referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor.
Astfel, instanţele au aplicat corect dispoziţiile art.73 lit.b C.pen., reţinând că tulburarea sub stăpânirea căreia inculpatul a săvârşit înfracţiunea de omor calificat a fost determinată de o provocare din partea victimei, prin violenţă (inculpatul prezentând leziuni produse prin lovire cu un corp dur, constatate de medicii legişti).
În raport cu aceste prevederi, instanţele au aplicat o pedeapsă situată sub minimul special prevăzut de art.175 lit.i C.pen. (15 ani închisoare), pedeapsă redusă în apel de la 13 ani la 10 ani închisoare.
S-a avut în vedere şi afecţiunea psihică a inculpatului precum şi starea de recidivă în care se afla în momentul comiterii faptei.
Aplicarea dispoziţiilor art.44 C.pen., referitoare la legitima apărare, nu a fost justificată de inculpat sub niciuna dintre formele prevăzute de acest text, deoarece fapta nu a fost săvârşită pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa şi care nu putea fi înlăturat în alt mod. Inculpatul avea posibilitatea de a evita actele de violenţă ale victimei, în altă modalitate decât prin uciderea victimei, fieprin deplasarea în alt loc, prin solicitarea ajutorului concubinei sale, ori prin părăsirea localului, a cărei uşă era deschisă (conform declaraţiilor martorilor A.C. şi A.F.).
Sub aspectul individualizării pedepsei în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.pen., Înalta Curte constată că pedeapsa a fost corect individualizată, aplicându-se o pedeapsă redusă sub minimul special al pedepsei prevăzută pentru infracţiunea de omor calificat, avându-se în vedere atât gravitatea faptei (care a avut consecinţă suprimarea vieţii unei persoane), persoana inculpatului, infractor recidivist, cât şi împrejurările care atenuează răspunderea penală (scuza provocării prevăzută de art.73 lit.b C.pen.).
Pentru argumentele expuse, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Conform art.88 C.pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 18 octombrie 2002 la zi.
Conform art.192 alin.(2) C.proc.pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de1.500.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr.480 din 26 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 octombrie 2002 la 14 ianuarie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1857/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 1867/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
