CSJ. Decizia nr. 1854/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1854/2003
Dosar nr. 4474/2002
Şedinţa publică din 10 aprilie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 155 din 1 februarie 1999, a condamnat, printre alţii, pe inculpatul M.G.M. la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării aplicării şi a art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
S-a reţinut că, în cursul lunii octombrie 1997, inculpatul M.G.M. împreună cu o altă persoană (condamnată în cauză) au sustras bunuri în valoare de circa 5.000.000 lei din două societăţi comerciale.
Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.
Împotriva sentinţei a declarat recurs în anulare procurorul general în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., criticând-o pentru greşita reţinere a stării de recidivă în sarcina inculpatului.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), există recidivă postexecutorie, când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Pe de altă parte, conform art. 38 C. pen., la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama, printre altele, de hotărârea de condamnare privitoare la infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii.
Verificând fişa de cazier judiciar al inculpatului, se constată că acesta a mai fost condamnat prin sentinţa penală nr. 119 din 05 martie 1997 a Judecătoriei Roşiori de Vede, definitivă prin neapelare, la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, iar în baza art. 36 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea acestei pedepse cu cele două pedepse de 9 luni şi respectiv un an şi 3 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 324 din 03 iunie 1996 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare şi prin sentinţa penală nr. 200 din 29 martie 1996 a aceleiaşi instanţe, definitivă prin Decizia penală a Tribunalului Teleorman, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare, din a cărei executare s-a eliberat condiţionat la 9 aprilie 1997, conform sentinţei penale nr. 1146 din 4 aprilie 1997 a Judecătoriei Piteşti.
Din considerentele hotărârilor de condamnare, rezultă că toate infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul au fost săvârşite anterior datei de 15 aprilie 1996, dată la care acesta a devenit major.
Ulterior, prin sentinţa penală nr. 1000 din 18 septembrie 1998 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin Decizia penală nr. 257 din 17 mai 1999 a Tribunalului Giurgiu şi prin sentinţa penală nr. 298 din 27 ianuarie 1999 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin neapelare, inculpatul a mai fost condamnat pentru infracţiuni concurente cu cea din cauza de faţă.
În raport de aceste date, reţinerea statutului de recidivist a inculpatului, de către instanţa de fond, este greşită, astfel încât, Curtea va admite recursul în anulare, va casa hotărârea atacată numai sub acest aspect şi va dispune înlăturarea reţinerii stării de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei nr. 155 din 1 februarie 1999 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, privind pe inculpatul M.G.M.
Casează sentinţa atacată numai cu privire la greşita reţinere a stării de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), dispoziţie pe care o înlătură.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1853/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1856/2003. Penal → |
|---|
