CSJ. Decizia nr. 1898/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1898/2003
Dosar nr. 3943/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3840 din 7 noiembrie 2000 a Judecătoriei Tg. Jiu, inculpatul B.A.C. a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.
În baza art. 867 C. pen., s-a dispus ca executarea pedepsei să se facă la locul de muncă.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri în cuantum de 20.000.000 lei părţii civile D.V., iar părţii civile D.A.E. 1.000.000 lei şi o prestaţie periodică lunară de 200.000 lei până la majoratul acesteia.
Inculpatul a mai fost obligat să plătească 22.954.742 lei despăgubiri către Spitalul Clinic nr. 1 Craiova.
A reţinut instanţa că la data de 29 noiembrie 1998, ca urmare a nerespectării regulilor privind circulaţia pe drumurile publice, inculpatul a accidentat mortal pe D.A., care traversa corect strada.
Tribunalul Hunedoara prin Decizia penală nr. 648 din 9 august 2001 a admis apelurile declarate de procuror şi părţile civile.
Inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare.
A fost obligat inculpatul la următoarele despăgubiri:
- 111.500.000 lei către partea civilă D.V.;
- 41.200.000 lei către partea civilă R.G.;
- 40.000.000 lei plus o rentă globală 12.800.000 lei şi începând cu 1 august 2001 până la majorat o rentă de 400.000 lei lunar părţii civile D.A.E.;
- 22.954.742 lei cu dobânda legală către Spitalul Clinic nr. 1 Craiova;
- 258.720 lei cu dobânda legală către Spitalul Tg. Jiu.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia penală nr. 512 din 20 septembrie 2001 a admis recursurile declarate de inculpat şi partea civilă D.V.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei de 3 ani închisoare pe o durată de 5 ani.
A stabilit la 700.000 lei despăgubirile civile eşalonate la care a fost obligat inculpatul către partea civilă D.A.E.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în anulare procurorul general, cu motivarea că acestea sunt contrare legii sub aspectul neobligării inculpatului în solidar cu societatea comercială de asigurare la plata despăgubirilor către partea civilă.
S-a motivat că autoturismul condus de inculpatul B.A.C. era asigurat pentru răspundere civilă auto pe anul 1998 la A., emis de Sucursala Gorj din 27 decembrie 1997.
În raport de dispoziţiile C. proc. pen., şi ale Legii nr. 136/1995 instanţele greşit nu au introdus în calitate de parte responsabilă civilmente SC. A., pentru a o obliga pe aceasta în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile, hotărârile pronunţate sub acest aspect fiind contrare legii.
Recursul în anulare declarat în cauză nu este fondat.
Potrivit art. 44 şi art. 49 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările din România, se prevede că asigurătorul plăteşte despăgubirile nemijlocit celui păgubit prin accident de autovehicul în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat.
Despăgubirile se stabilesc în baza convenţiei dintre asigurat, persoana păgubită şi asigurător sau, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea, prin hotărâre judecătorească.
La data producerii accidentului rutier, 29 noiembrie 1998, era în vigoare Hotărârea Guvernului nr. 848 din 15 decembrie 1997, care la art. 7 stabileşte că în unul şi acelaşi accident, asigurătorul acordă despăgubiri până la 30.000.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 80.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.
Din actele dosarului rezultă că Societatea de Asigurare Românească, la data de 24 ianuarie 2002 a achitat, în baza contractului de asigurare, suma de 30.000.000 lei părţii civile D.V.
Primirea sumei este confirmată şi de partea civilă în şedinţa publică din 1 aprilie 2003.
Se constată astfel că asiguratorul, pe bază de înţelegere, şi-a îndeplinit obligaţia de despăgubire, în raport de dispoziţiile legale, fără să mai fie necesară stabilirea obligaţiei printr-o hotărâre judecătorească.
În raport de cele reţinute, recursul în anulare declarat în cauză, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 3840 din 7 noiembrie 2000 a Judecătoriei Tg. Jiu, deciziei penale nr. 648 din 9 august 2001 a Tribunalului Hunedoara şi deciziei penale nr. 512 din 20 septembrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, privind pe intimatul inculpat B.A.C.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1896/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1899/2003. Penal → |
|---|
