CSJ. Decizia nr. 1892/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1892/2003
Dosar nr. 1424/2003
Şedinţa publică din 11 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 20 martie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 790/2003 s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului L.M., pentru 30 de zile, de la data de 23 martie 2003, la 21 aprilie 2003 inclusiv.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de fond a reţinut că, la data de 20 martie 2003, a fost înregistrată la această instanţă cererea Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, prin care s-a solicitat prelungirea arestării preventive, privind pe inculpatul L.M.
În motivarea cererii s-a arătat faptul că, inculpatul este cercetat pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, complicitate la infracţiunea de uz de fals, complicitate la infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei, toate aceste infracţiuni fiind săvârşite în formă continuată şi în condiţiile concursului de infracţiuni.
S-a mai reţinut că, materialul probator administrat dovedeşte faptul că inculpatul era contactat de diverse persoane din diferite judeţe, care îi solicitau ajutorul pentru trecerea frauduloasă a frontierei.
Inculpatul se afla în legătură cu numitul B.I., procuror în judeţul Harghita căruia îi ducea diferite persoane pentru a le trece frontiera în Ungaria. De asemenea şi inculpatul însoţea aceste persoane pentru trecerea frontierei în Ungaria, cunoscând că ele deţin paşapoarte falsificate.
S-a mai reţinut că în cauză se impune completarea urmăririi penale, cu privire la depunerea de înscrisuri, reaudierea făptuitorilor în legătură cu noile date obţinute, referitoare la adevărata identitate a persoanelor ce au folosit paşapoarte falsificate, efectuarea recunoaşterilor din grup şi finalizarea urmăririi penale (prezentarea materialului de urmărire penală şi întocmirea rechizitoriului), constatându-se astfel că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 155 alin. (1) C. proc. pen., pentru a se dispune prelungirea duratei arestării preventive, în sensul cerut de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul L.M., solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea sa în stare de libertate, deoarece nu mai subzistă temeiurile pe care organele de urmărire penală le-au avut în vedere atunci când a fost luată această măsură faţă de el.
Examinând recursul în raport de motivul invocat, se constată că acesta nu este întemeiat, pentru considerentele ce urmează:
La data de 24 ianuarie 2003, în dosarul nr. 8/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului L.M., învinuit de săvârşirea complicităţii la infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), complicitate la uz de fals, prevăzută de art. 26 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei prevăzută de art. 26 raportat la art. 70 alin. (1) din OUG 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi îndrumare şi călăuzire în vederea trecerii frauduloase a frontierei de stat a României, prevăzută de art. 71 alin. (1) din OUG 105/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în perioada mai – decembrie 2002, a îndrumat, călăuzit mai multe persoane pentru trecerea frauduloasă a frontierei României, cunoscând că acestea deţin paşapoarte false, a căror folosire a facilitat-o.
Potrivit art. 155 alin. (1) C. proc. pen., durata arestării inculpatului poate fi prelungită în caz de necesitate şi numai motivat.
Raportând cauzei acest text de lege, se constată că administrarea probelor care mai sunt necesare pentru finalizarea urmăririi penale, enumerate în mod expres în cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului L.M. (depunerea la dosar a înscrisurilor solicitate poliţiei spaniole cu privire la doi dintre cetăţenii români care au fost depistaţi pe teritoriul Spaniei şi au prezentat ca documente de identitate paşapoarte falsificate, paşapoarte ce apar în evidenţa Punctului de frontieră Valea lui Mihai Barantău că au fost folosite la ieşirea din ţară a unor cetăţeni; reaudierea inculpatului L.M. şi învinuitului B.I. cu privire la noile date ce au reieşit referitor la adevărata identitate a persoanelor ce au folosit paşapoartele falsificate; efectuarea de prezentări pentru recunoaşterea după fotografie; depistarea învinuitului D.V. şi audierea acestuia; prezentarea materialului de urmărire penală şi întocmirea actului de sesizare a instanţei) se poate efectua mai eficient şi cu celeritate, aşa cum în mod corect a apreciat şi instanţa de fond, în condiţiile în care starea de arest preventiv a inculpatului se menţine.
Pe de altă parte, conform art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., în baza căruia s-a dispus arestarea inculpatului, pentru a se lua această măsură preventivă trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiţii şi anume, inculpatul să fi săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, lăsarea inculpatului în libertate să prezinte un pericol pentru ordinea publică.
Cum în cauză aceste condiţii au fost îndeplinite, inculpatul a săvârşit printre altele, şi infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa între 2 ani şi 7 ani, iar pericolul pentru ordinea publică, în sensul şi accepţiunea avută în vedere de legiuitor prin textul de lege sus-menţionat, rezidă în modalitatea în care s-au comis faptele, în natura relaţiilor sociale afectate, conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea genera o stare de neîncredere şi insecuritate socială, ceea ce ar prezenta un pericol pentru ordinea socială.
Aşa fiind, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ele subzistând în continuare, iar criticile aduse încheierii prin motivele de casare formulate se constată că nu sunt fondate, astfel că soluţia de prelungire a duratei arestării preventive este justificată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul L.M. să fie respins, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M. împotriva încheierii din 20 martie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 790/2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 189/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1896/2003. Penal → |
|---|
