CSJ. Decizia nr. 1899/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1899/2003
Dosar nr. 4542/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 269 din 29 mai 2002 Tribunalul Constanţa a condamnat pe inculpaţii:
- A.C.V. la 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi e) C. pen. şi la un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 republicat, a contopit pedepsele şi a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul graţierii condiţionate a executării pedepsei de un an şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 431 din 7 decembrie 2000 a Judecătoriei Călăraşi şi a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani şi 10 luni închisoare.
- M.E.R. la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., instanţa de fond a dispus confiscarea specială, în folosul statului, de la inculpatul A.C.V., a cuţitului cu mâner de metal, deschidere dublă, culoare albă, uzat, care a servit la săvârşirea infracţiunii.
Prin aceeaşi sentinţă s-a luat act că partea vătămată C.I. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
S-a reţinut că, în data de 1 noiembrie 2001, pe timp de noapte, inculpaţii au sustras părţii vătămate C.I. banii, telefonul mobil şi autoturismul, prin violenţă şi ameninţare cu un cuţit.
S-a mai reţinut că, deşi avea permisul de conducere anulat, inculpatul A.C.V., a condus pe drumurile publice, în aceeaşi dată, un autoturism.
Inculpatul A.C.V. a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţei, solicitând reducerea pedepsei.
Împotriva aceleiaşi hotărâri a declarat apel şi inculpata M.E.R., solicitând în principal achitarea pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa şi, în subsidiar, redozarea pedepsei în raport de circumstanţele personale şi de circumstanţele reale în care fapta a fost săvârşită.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, prin Decizia penală nr. 223/ P din 27 septembrie 2002, a respins apelurile declarate de către cei doi inculpaţi împotriva hotărârii primei instanţe, ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel instanţa de control judiciar a reţinut că situaţia de fapt a fost corect reţinută, pe baza probelor administrate, încadrarea juridică a faptelor este corespunzătoare iar pedepsele au fost just individualizate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs ambii inculpaţi.
Inculpatul A.C.V. a solicitat reducerea pedepsei stabilite pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie sub minimul special prevăzut de norma incriminatoare, prin reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare. Totodată, inculpatul a solicitat a se constata graţiată integral pedeapsa stabilită, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 republicat.
Inculpata M.E.R., reiterând motivele apelului, a solicitat să se dispună achitarea, în raport de împrejurarea că nu a avut nici o contribuţie la săvârşirea infracţiunii, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Examinând cauza în raport de criticile formulate se constată următoarele:
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, la sfârşitul lunii octombrie, cei doi inculpaţi au venit la Constanţa şi, după câteva zile, au rămas fără bani.
Inculpata M.E.R., la cererea inculpatului A.C.V., a contactat-o telefonic pe partea vătămată C.I., propunându-i să se întâlnească în zona Autogării din Tomis III – Constanţa, după care s-au deplasat împreună într-o parcare din zona Brotăcei, unde se afla şi inculpatul care a urcat în maşină.
Inculpata, aflată pe scaunul din faţă a autoturismului, a rugat partea vătămată să se apropie mai mult, pentru a-i spune ceva „la ureche”. În acest timp, inculpatul, aflat pe bancheta din spate, a cerut ameninţător părţii vătămate să-i de banii şi bunurile ce le avea asupra sa, totodată, cerându-i să treacă pe bancheta din spate.
Pe bancheta din spate a autoturismului a trecut şi inculpata, împrejurare în care, sub ameninţarea cuţitului, a deposedat partea vătămată de bunurile precizate în procesele verbale ale organului de cercetare penală.
Fără a avea permis de conducere, inculpatul a condus acest autoturism pe drumurile publice. Profitând de un moment în care inculpatul conducea autoturismul cu viteză redusă, partea vătămată s-a desprins din mâinile inculpatei, a deschis portiera din stânga şi a sărit din autoturism.
Aşadar, se constată că prima instanţă a administrat probe şi a stabilit corect starea de fapt, participarea inculpatei M.E.R. la săvârşirea faptei fiind pe deplin dovedită.
La stabilirea pedepselor, instanţele au avut în vedere gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, prejudiciul produs, împrejurările şi modul de operare, precum şi persoana inculpaţilor, astfel că în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), au fost just individualizate, de natură a asigura realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Se constată însă că pedeapsa stabilită, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, faţă de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 543/2002, este integral graţiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite apelul declarat de către inculpatul A.C.V., va casa hotărârile pronunţate în cauză numai cu privire la aplicarea Legii nr. 543/2002, va descontopi pedeapsa rezultantă, de 6 ani şi 6 luni în pedepsele componente şi va constata graţiată integral pedeapsa de un an închisoare stabilită, pentru săvârşirea infracţiunii rutiere.
De asemenea, conform art. 83 C. pen., se va revoca beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 4 luni închisoare aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală nr. 431 din 7 decembrie 2002, a Judecătoriei Călăraşi, iar conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, va constata graţiată integral această pedeapsă.
În baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de către inculpata M.E.R., ca nefondat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, perioada arestării preventive de la 2 noiembrie 2001 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod recurenta va fi obligată, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul A.C.V. împotriva deciziei penale nr. 223 din 27 septembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
Casează hotărârea pronunţată precum şi sentinţa penală nr. 269 din 29 mai 2002 a Tribunalului Constanţa, numai cu privire la aplicarea Legii nr. 543/2002 referitor la infracţiunea de prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.
Înlătură aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente de:
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966;
- 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi e) C. pen.
Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată integral graţiată pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 36 alin. (2) din decretul nr. 328/1966.
Conform art. 83 C. pen., revocă beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa nr. 431 din 7 decembrie 2002 a Judecătoriei Călăraşi.
Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată integral graţiată pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârii pronunţate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A.C.V., perioada arestării preventive de la 2 noiembrie 2001 la 15 aprilie 2003.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata M.E.R., împotriva deciziei penale sus-menţionate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei M.E.R., perioada arestării preventive de la 2 noiembrie 2001 la 15 aprilie 2003.
Obligă pe recurenta inculpată M.E.R. să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1898/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 19/2003. Penal → |
|---|
