ICCJ. Decizia nr. 190/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTEDE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.190Dosar nr.4538/2003
Şedinţa publică din 14 ianuarie 200.
Asupra recursuluide faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.104/P din 4 iulie 2003,Tribunalul Neamţ – Secţia penală a condamnat pe inculpatul B.P. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art.174-175 lit.i din Codul penal, la 17 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal pe timp de 5 ani după executarea pedepsei. S-au aplicat şi prevederile art.71 şi 64 din Codul penal. S-a menţinut starea de arest a inculpatului, prelungindu-se măsura arestării preventive până la 8 august 2003. A fost dedusă detenţia începând de la 13.02.2003 la zi.
În baza art.118 lit.b din Codul penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat, a unui par, corp delict.
S-a luat act că părţile vătămateP.B. şiP.L. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Instanţa a reţinut că, în seara zilei de 12 februarie 2003, inculpatul însoţit de fratele său B.F. şiP.B. se aflau în Barul A.F. „B” pentru a consuma băuturi alcoolice. Între inculpat şiP.B., care se afla în stare avansată de ebrietate a avut loc o ceartă în cursul căreia inculpatul a fost poreclit „baroi”, cuvânt care l-a lezat.
Cei doi au început să se împingă, moment în care au intervenit fraţii lor. Inculpatul l-a invitat în afara localului pe B.P. pentru a se bate. După circa 5 minute de la ieşirea lor înafara localului, inculpatul s-a întors având în mână o ţepuşe de lemn de la sanie, obiect cu care lovise de mai multe ori în cap peP.B.. În urma loviturilor primite victima a decedat. În Raportul medico-legal de necropsie se concluzionează că decesul acesteia a fost violent, cauza morţii fiind insuficienţa cardio-respiratorie acută de tip central, consecinţa hemoragiei şi contuziei cerebrale, produse prin loviri repetate ale craniului cu corpuri contondente. S-a constatat că între aceste lovituri şi leziunile produse există o legătură directă şi necondiţionată de cauzalitate.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, dar a susţinut că ar fi fost provocat de victimă.
Prin Decizia penală nr.352 din 16 septembrie 2003, Curtea de Apel Bacău – Secţia penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.P. împotriva acestei sentinţe.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, invocând cazul prevăzut de art.3859 pct.14 din Codul de procedură penală (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate, în raport cu prevederile art.72 din Codul penal, solicitând reducerea pedepsei prin aplicarea art.73 lit.b din Codul penal.
Examinând recursul, Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele care urmează:
Ambele instanţe au reţinut corect starea de fapt, menţinând calificarea juridică stabilită prin rechizitor şi au aplicat o pedeapsă bine individualizată în raport cu prevederile art.72 din Codul penal, referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor.
Astfel, nu au considerat a fi aplicabile în speţă dispoziţiile art.73 lit.b din Codul penal, pentru că tulburarea sub stăpânirea căreia inculpatul a săvârşit înfracţiunea de omor calificat nu a fost determinată de o provocare din partea victimei, prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii sau prin altă acţiune ilicită gravă. Dimpotrivă, inculpatul a fost cel care a invitat victima afară din local „pentru a se bate”. Cuvântul „boroi” adresat de victimă inculpatului nu reprezintă „o atingere gravă a demnităţii persoanei, ori o altă acţiune ilicită gravă”, pentru a putea fi considerată o acţiune de provocare din partea victimei, în sensul cerut de art.73 lit.b din Codul penal.
Prin urmare, instanţele au pronunţat hotărâri legale, în speţă nefiind aplicabile prevederile art.73 lit.b din Codul penal, referitoare la circumstanţe atenuante.
Tot sub aspectul individualizării pedepsei în raport cu criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal şi anume, gradul de pericol social al faptei săvârşite şi persoana infractorului, Înalta Curte constată, de asemenea, că pedeapsa a fost corect individualizată, fiind orientată spre minimul special al pedepsei prevăzută pentru infracţiunea de omor calificat, avându-se în vedere atât gravitatea faptei (care a avut consecinţă suprimarea vieţii unei persoane), cât şi persoana inculpatului, infractor primar.
Pentru argumentele expuse, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Conform art.88 din Codul penal, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 13 februarie 2003 la zi.
Conform art.192 alin.(2) din Codul de procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de1.500.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva deciziei penale nr.352 din 16 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 13 februarie 2003 la 14 ianuarie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 1900/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
