CSJ. Decizia nr. 1874/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1874/2003
Dosar nr. 592/2003
Şedinţa publică din 11 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Cluj prin sentinţa penală nr. 457 din 19 septembrie 2002, a condamnat pe inculpaţii B.S. şi P.A. la câte 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, încriminată de dispoziţiile art. 197 alin. (2) lit. a) şi alin. (3), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 din acelaşi cod.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi al arestării preventive cu începere de la 7 martie 2002, la zi.
S-a reţinut că, la 27 ianuarie 2002, inculpaţii au întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată M.C., în vârstă de 13 ani şi handicapată psihic (elevă la Şcoala specială pentru deficienţi mintali din Cluj-Napoca), profitând de neputinţa acesteia de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 328/ A din 3 decembrie 2002, a admis apelul declarat de procuror şi înlăturând circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor, a majorat pedepsele principale aplicate acestora la câte 11 ani închisoare. Totodată, a respins apelurile inculpaţilor.
Declarând recurs împotriva acestei decizii, inculpatul P.A. a solicitat să-i fie redusă pedeapsa aplicată.
Recursul nu este fondat.
În concordanţă cu probele administrate, instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând just în dispoziţiile legii infracţiunea săvârşită de acesta.
Pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată inculpatului (spre minimul special prevăzut de dispoziţia legală încriminatoare) a fost bine individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, s-a avut în vedere gradul deosebit de pericol social al faptei săvârşite şi împrejurările în care inculpatul a desfăşurat activitatea infracţională, ignorând avertismentul dat de tatăl victimei, care l-a atenţionat că aceasta are numai 13 ani şi prezintă afecţiuni psihice.
Cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu, nu se evidenţiază, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, acesta urmând să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se include şi onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu.
Din pedeapsă, se va deduce la zi, timpul arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A., împotriva deciziei penale nr. 328/ A din 3 decembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 7 martie 2002 la 11 aprilie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1873/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 189/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
