CSJ. Decizia nr. 1948/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1948/2003
Dosar nr. 4649/2002
Şedinţa publică din 16 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 31 din 27 februarie 2002, Tribunalul Sibiu i-a condamnat, printre alţii, pe inculpaţii:
A.I. în baza art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de un an.
- în baza art. 322 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., la 8 luni închisoare.
- în baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni, sporită la 7 ani şi 10 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de un an.
Conform art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei.
A fost dedusă arestarea preventivă a inculpatului de la 28 august 2001, menţinând măsura privativă de libertate.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei bâte.
S.N. în baza art. 322 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 9 luni închisoare.
- în baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 7 luni închisoare.
- în baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., la 1.500.000 lei amendă.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) şi d) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1437 din 24 noiembrie 1998 a Judecătoriei Sibiu, inculpatul urmând să execute şi această pedeapsă, în total un an şi 9 luni închisoare.
Inculpaţii A.I. şi S.N. au fost obligaţi, primul la plata sumei de 25.264.070 lei şi ambii, în solidar şi cu ceilalţi inculpaţi din cauză, la 10.530.290 lei, către Spitalul Clinic Judeţean Sibiu cu titlu de cheltuieli spitalizare.
Inculpatul S.N., în subsidiar cu ceilalţi inculpaţi, mai puţin inculpatul A.I., a fost obligat la suma de 176.820 lei către Spitalul Clinic Judeţean Sibiu şi ambii inculpaţi la plata sumei de 238.175 lei către aceiaşi parte civilă.
Inculpatul S.N. a fost obligat, în solidar cu inculpaţii S.P. jr. şi S.V. la plata sumei de 3.550.000 lei despăgubiri către partea civilă A.P. precum şi la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de daune morale.
Inculpaţii A.I. şi S.N., în solidar cu ceilalţi inculpaţi, au fost obligaţi la 2.800.000 lei despăgubiri civile către partea civilă, inculpat A.N., căruia i-a fost respinsă cererea de acordare de daune morale, precum şi la 2.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă S.V., căreia, de asemenea, i s-a respins cererea de acordare a daunelor morale.
A fost respinsă cererea inculpatului, parte civilă A.I. de acordare a daunelor morale.
Inculpaţii au mai fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 20 iulie 2001, aproximativ orele 23,oo, pe fondul consumului de alcool şi a unei stări conflictuale mai vechi, în faţa barului din comuna Roşia, judeţul Sibiu, inculpaţii S.P. jr., S.V. şi S.N., fraţi, l-au atacat pentru a-l bate pe inculpatul P.O. În ajutorul acestuia a intervenit partea vătămată A.P., spre care cei trei fraţi şi-au îndreptat actele agresive, lovind-o şi doborând-o la pământ.
Prin intervenţia şi a altor persoane, partea vătămată A.P. a scăpat şi a fugit pe malul pârâului din apropierea satului, unde a rămas toată noaptea.
Fiind alertaţi de inculpatul P.O., inculpaţii A.N. şi A.I., tatăl şi, respectiv, fratele părţii vătămate A.P., însoţiţi de inculpaţii P.O. şi P.G. şi înarmaţi cu bâte, răngi, cuţite, etc., i-au găsit pe fraţii inculpaţi S. în centrul comunei, care erau împreună şi cu inculpatul U.M., declanşându-se o bătaie între cele două tabere care a durat circa 15 - 20 minute, soldată cu leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare între 16 şi 80 zile îngrijiri medicale.
În încăierare inculpatul A.I. i-a aplicat inculpatului S.V. o lovitură cu cuţitul în torace, cauzându-i o plagă penetrantă parasternală stg. cu pneumotorax masiv.
După acest moment, grupul din care făcea parte inculpatul A.I. s-a retras, iar inculpatul S.V. a fost transportat la Spitalul Clinic Judeţean Sibiu şi supus unei intervenţii chirurgicale.
Expertiza medico-legală efectuată concluzionează că leziunile descrise mai sus i-au pus victimei S.V. viaţa în primejdie.
Pe durata încăierării, gesturile, strigătele şi expresiile triviale folosite de participanţi au trezit în plină noapte locuitorii centrului comunei Roşia, tulburându-le grav liniştea şi inducându-le o stare de temere, mulţi ieşind în stradă.
Au suferit leziuni partea vătămată A.P., pentru a căror vindecare au fost necesare 8 - 9 zile îngrijiri medicale; inculpatul, parte vătămată A.I., care a necesitat 50 - 55 zile îngrijiri medicale pentru vindecare şi inculpatul, parte vătămată A.N., care a necesitat 70 - 80 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii A.I., A.N., S.P., S.V., S.N. şi U.M., precum şi partea civilă A.P.
Inculpatul A.I., prin motivele scrise a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen. şi reducerea pedepsei, iar personal în ultimul cuvânt şi-a susţinut nevinovăţia.
Inculpatul S.N. a solicitat achitarea.
Prin Decizia penală nr. 261 din 1 octombrie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză, constatând că faptele imputate inculpaţilor sunt dovedite, încadrarea juridică este legal făcută, iar pedepsele sunt corect individualizate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii A.I., care a solicitat achitarea pentru infracţiunea de tentativă omor calificat şi constatarea intervenirii graţierii pentru celelalte pedepse iar, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen. şi inculpatul S.N., care nu l-a motivat în scris, lipsind de la judecată, pentru care apărătorul desemnat din oficiu a solicitat în principal achitarea şi, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosar, Curtea constată că motivele de recurs ale inculpatului A.I., întemeiate pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18, 17 şi 15 C. proc. pen., sunt, în parte, fondate, iar cele invocate pentru inculpatul S.N., întemeiate pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., nu sunt fondate.
Situaţia de fapt a fost bine stabilită şi corect reţinută de către instanţe şi rezultă, osebit de declaraţiile inculpaţilor care au format cele două tabere aflate în încăierare, şi din procesul verbal de constatare, planşa foto, declaraţiile martorilor T.V., B.I., S.M., S.G.D., A.V., coroborate cu actele medico-legale care atestă leziunile suferite de participanţii la încăierare, gravitatea acestora şi numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare.
Relaţiile dintre familiile S. şi A. s-au deteriorat, aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului S.P., urmare neînţelegerilor în folosirea unui teren cu iarbă.
Atât inculpatul A.I., cât şi inculpatul S.N., recunosc participarea la conflict, alături de ceilalţi inculpaţi, fiind adversari în încăierare.
Declaraţiile acestora, potrivit cărora niciunul nu a fost agresiv ci fiecare s-a apărat, trebuiesc coroborate cu declaraţiile celorlalţi inculpaţi care, la rândul lor, nu au lovit pe nimeni ci au respins atacurile îndreptate împotriva lor şi în aceeaşi măsură cenzurate şi raportate la urmările atât asupra integrităţii corporale a unora dintre ei, cât şi în privinţa relaţiilor de convieţuire socială.
Încadrarea juridică reţinută realizează concordanţa faptelor cu condiţiile prevăzute în textele de lege aplicate.
Inculpatul A.I. a fost identificat fără nici un dubiu ca autor al loviturii cu cuţitul, aplicată părţii vătămate, inculpat S.V.
Din materialul probator rezultă că, în cadrul încăierării, inculpaţii din cele două tabere s-au constituit în grupuri mai mici, alăturându-se unii altora în ajutor în funcţie de nevoi.
Inculpaţii P.O., S.P. şi S.N. precizează că i-au văzut pe inculpaţii A.I. şi S.V. bătându-se.
Inculpatul, parte vătămată S.V. declară constant că cel care l-a lovit cu cuţitul este inculpatul A.I., iar martorii T.V. şi B.I. confirmă că încă la locul faptei, partea vătămată l-a indicat pe acest inculpat ca fiind autorul loviturii.
Fapta, astfel săvârşită, realizează conţinutul infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., nu este întemeiată. Inculpatul lovind cu cuţitul într-o zonă vitală, cu intensitate, a prevăzut posibilitatea suprimării vieţii victimei pe care, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o, acţionând, astfel, cu forma de vinovăţie a intenţiei.
Infracţiunea de vătămare corporală gravă forma simplă, implică vinovăţia în forma praeterintenţiei, făptuitorul prevăzând rezultatul faptei dar neacceptându-l, socotind fără temei că el nu se va produce, căci, nu l-a prevăzut, deşi trebuia şi putea să-l prevadă, ceea ce nu este cazul în raport cu modul în care a acţionat inculpatul A.I.
Recursul inculpatului A.I. este însă fondat pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 15 C. proc. pen.
În adevăr, potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin OUG nr. 18/2003, pedepsele de 8 luni, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi respectiv, de 6 luni închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., sunt graţiate.
Aşa fiind, admiţând recursul, vor fi casate hotărârile pronunţate în cauză în privinţa inculpatului A.I. înlăturând dispoziţiile privind concursul de infracţiuni şi sporul de 4 luni închisoare şi repunând pedepsele în individualitatea lor.
Constatând graţiate cele două pedepse, inculpatul A.I. urmează să execute numai pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de un an.
Recursul inculpatului S.N. urmează să fie respins ca nefondat, nerezultând nici din examinarea din oficiu a hotărârilor existenţa vreunui caz de casare.
Situaţia de fapt, aşa cum s-a arătat, a fost corect reţinută şi în ce îl priveşte pe inculpatul S.N., iar pedepsele au fost individualizate în raport cu criticile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare fiind necesară realizării scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Faptul că acest inculpat urmează să execute în total un an şi 9 luni închisoare este consecinţa revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1437 din 24 noiembrie 1998 a Judecătoriei Sibiu, pedeapsă care constituie şi primul termen al recidivei prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în condiţiile căreia a comis infracţiunile din prezenta cauză.
Inculpatul S.N. este exceptat, conform art. 4 din Legea nr. 543/202, de la graţiere.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce timpul arestării preventive a inculpatului A.I. de la 28 august 2001, la 16 aprilie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 261/ A din 1 octombrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 31 din 27 februarie 2002 a Tribunalului Sibiu, numai cu privire la incidenţa Legii nr. 543/2002, referitoare la graţierea unor pedepse.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., precum şi sporul de 4 luni închisoare şi repune pedepsele stabilite în individualitatea lor.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 modificată prin OUG nr. 18/2003, constată graţiate pedepsele de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 322 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi, respectiv, 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., stabilite inculpatului A.I., care urmează, astfel, să execute pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de un an, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 august 2001, la 16 aprilie 2003.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.N. împotriva aceleaşi decizii.
Obligă pe inculpatul S.N. să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului A.I., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1946/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 19/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
