CSJ. Decizia nr. 1945/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1945/2003
Dosar nr. 1660/2003
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 6 martie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a dispus arestarea preventivă a învinuitului U.G., pe o durată de 5 zile, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în ziua de 6 martie 2003, învinuitul a fost depistat de organele de urmărire penală că deţinea fără drept, cantitatea de 6 kg mercur alb.
Măsura a fost prelungită pentru încă 25 de zile prin ordonanţa din 10 martie 2003, a aceluiaşi parchet.
La 28 martie 2003, Curtea de Apel Constanţa a fost sesizată cu cererea parchetului privind prelungirea măsurii arestării preventive dispusă în cauză, pentru încă 30 de zile.
Pe rolul Curţii de Apel Constanţa, s-a format astfel dosarul cu nr. 370/P/2003 având ca obiect soluţionarea cererii mai sus menţionată.
Prin încheierea nr. 15/ P din 4 aprilie 2003, Curtea de Apel Constanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 159 alin. (6) C. proc. pen., a admis cererea formulată şi în baza art. 149 alin. (1) C. proc. pen., a prelungit arestarea preventivă dispusă în cauză faţă de inculpatul U.G., pentru încă 15 zile, respectiv de la 4 aprilie 2003, până la 18 aprilie 2003.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, care prin apărătorul său ales a solicitat în esenţă, casarea încheierii atacate, respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchet şi punerea sa de îndată în libertate.
Recursul declarat urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin ordonanţele din 6 şi respectiv 10 martie 2003, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului U.G. pe o perioadă de 5 şi respectiv 25 de zile, în dosarul nr. 37/5/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen.
Ca temei al arestării au fost reţinute dispoziţiile art. 148 lit. b) şi h) C. proc. pen.
Potrivit acestor texte de lege, măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 143 din acelaşi cod, respectiv dacă sunt probe sau indicii temeinice că s-a săvârşit o faptă penală, şi numai dacă, infracţiunea este flagrantă, iar pedeapsa închisorii este mai mare de 3 luni, în primul caz, iar în cel de-al doilea caz, inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Verificând probele administrate în cauză de organul de urmărire penală, se constată că, există indicii temeinice sub aspectul săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală, de către inculpat şi aceasta cu atât mai mult, cu cât fapta a fost depistată în momentul săvârşirii, respectiv în flagrant, ceea ce a şi constituit unul din cazurile ce au dus la luarea acestei măsuri [(art. 148 lit. b) C. proc. pen.)].
Referitor la pericolul pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta inculpatul prin lăsarea sa în libertate, se constată că, faţă de împrejurarea că, acesta a fost comisar în cadrul Poliţiei de Frontieră, fiind cercetat în cauză pentru o infracţiune ce prezintă un grad sporit de periculozitate socială, respectiv traficul de stupefiante, pentru care există indicii temeinice sub aspectul săvârşirii, lăsarea sa în libertate ar crea în rândul membrilor colectivităţii un sentiment de insecuritate socială cu consecinţa pierderii încrederii în sistemul judiciar, slăbind autoritatea legii în sensul respectului faţă de aceasta pe de o parte, şi al fermităţii aplicării ei, pe de altă parte.
În fine, cercetarea în stare de libertate, pentru astfel de fapte grave, a unor astfel de persoane, care dimpotrivă trebuiau să vegheze la menţinerea ordinii de drept şi respectarea legii, poate constitui o încurajare şi pentru alte persoane tentate să săvârşească astfel de fapte.
Sintetizând, se constată că au fost îndeplinite condiţiile şi cazurile prevăzute de dispoziţiile art. 148 lit. b) şi h) şi respectiv art. 143 C. proc. pen.
De asemenea, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, măsura arestării preventive a inculpatului este justificată, fiind îndeplinite şi sub acest aspect dispoziţiile art. 136 C. proc. pen.
În concluzie se va respinge recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.G., împotriva încheierii nr. 15/ P din 4 aprilie 2003, pronunţată în dosarul nr. 370/P/2003 al Curţii de Apel Constanţa.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1944/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1946/2003. Penal → |
|---|
