CSJ. Decizia nr. 1950/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1950/2003
Dosar nr. 596/2003
Şedinţa publică din 16 aprilie 2003
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 375 din 1 octombrie 2002 a Tribunalului Brăila în baza art. 174 C. pen., a fost condamnată inculpata S.M. la o pedeapsă de 11 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complimentară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de omor la data de 6 martie 2002.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că, partea vătămată O.V., personal şi în calitate de reprezentantă legală a minorilor O.A. şi A.O., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea corpului delict, un cuţit, aflat în custodie la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brăila.
Pentru a pronunţa această hotărâre, pe baza probelor administrate, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În anul 1993, victima O.Şt. s-a căsătorit cu O.V., fiica inculpatei S.M. şi din convieţuirea acestora au rezultat minorii O.A. şi A.O.
Din anul 1995, aceştia s-au mutat în domiciliul soţilor S.V. şi S.M.
La data de 21 ianuarie 1998, între soţii S. şi soţii O. s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, asupra imobilului situat în comuna Movila Miresii, cu precizarea că cei doi cumpărători au intrat de îndată în stăpânirea de drept, iar în stăpânirea de fapt urmau să intre după încetarea din viaţă a vânzătorilor care şi-au rezervat un drept de uzufruct asupra întregului imobil vândut.
Victima O.Şt. şi inculpata S.M. aveau viciul beţiei, între aceştia se crease o stare de duşmănie care a generat certuri repetate.
În dimineaţa zilei de 6 martie 2002, victima a revenit acasă din comuna S.V., de la părinţii săi.
În jurul orei 11,00, împreună cu socrul său, cu care era în relaţii bune a mers pe stadionul comunal unde se disputa un meci al echipei locale.
De aici, cei doi au mers la un café - bar din apropiere, unde fiecare a consumat câte 400 ml ţuică.
În jurul orei 16,30, cei doi s-au îndreptat spre casă, S.V. a intrat în casă şi la scurt timp s-a culcat pe patul din bucătărie.
O.Şt. a mers la locuinţa naşului său M.L. şi după 15 minute a plecat, spunând că trebuie să dea de mâncare animalelor.
În acest timp, inculpata pregătea mâncare în bucătărie şi în preajma ei se afla fiica victimei O.Şt.
Voind să-şi ia fiica şi să o ducă în camera în care locuia cu soţia, inculpata s-a opus şi cei doi au început să se certe.
Pe acest fond, între cei doi s-a creat o stare conflictuală, în cadrul căreia, potrivit afirmaţiilor inculpatei, ea a fost lovită cu pumnul în zona feţei. A fost prinsă apoi cu mâna de păr şi cum victima intenţiona să o lovească din nou, inculpata cu cuţitul pe care-l avea în mâna dreaptă i-a aplicat victimei mai multe lovituri în zona hemitoracelui stâng.
În continuare, victima a căzut la pământ, în faţa uşi. Martora O.V. fiind anunţată de fiul său, când a venit a constatat decesul victimei.
Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne consecutive unei plăgi înjunghiate a hemitoracelui stâng, cu interesarea lobului pulmonar superior stâng şi a cordului.
Leziunile constatate la autopsie s-au produs prin lovire activă, repetată (de două ori) cu un corp tăietor-înţepător, una din lovituri fiind direct şi necondiţionat mortală.
Sângele recoltat de la cadavru conţinea 1,95 gr. %o alcool.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata S.M. care a criticat-o sub aspectul sancţiunii aplicate.
Prin Decizia penală nr. 636 din 27 noiembrie 2002, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată, cu motivarea că au fost respectate dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar susţinerea privind lipsa intenţiei este nefondată în raport de circumstanţele concrete ale faptei comisă.
În termen legal, hotărârile, de mai sus, au fost recurate de inculpată care a susţinut că nu s-a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei în raport de starea de fapt şi datele personale ce o caracterizează.
Critica va fi examinată în raport de cazul de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar recursul este nefondat, pentru cele ce urmează.
Aplicând inculpatei o pedeapsă aproape de limita minimă legală, în condiţiile în care aceasta chiar dacă nu a urmărit producerea rezultatului letal, a acceptat producerea, atâta timp cât a lovit în zona hemitoracelui stâng victima de două ori, folosind un cuţit cu o lamă de 15 cm şi lată de 2,2 cm, instanţa de fond a evaluat în egală măsură pericolul faptei şi al făptuitoarei.
Conduita procesuală sinceră, cât şi conduita inculpatei anterior săvârşirii faptei, lipsa antecedentelor penale, au fost avute în vedere la stabilirea unei pedepse minime.
Aceleaşi circumstanţe nu pot fi însă apreciate şi pentru reţinerea dispoziţiilor art. 74 C. pen. şi coborârea pedepsei sub limita minimă legală.
Pe cale de consecinţă, nu se constată motive care să justifice o coborâre a pedepsei la limita minimă legală sau sub această limită, aspect sub care se poate spune că instanţele au respectat criteriile generale şi concrete, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la individualizarea judiciară a pedepsei.
Examinând hotărârile şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici alte motive care să conducă la casare, aşa încât, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpată se va respinge, ca nefondat.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa principală perioada detenţiei preventive la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.M. împotriva deciziei penale nr. 636/ A din 27 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 7 aprilie 2002, la 16 aprilie 2003.
Obligă pe recurentă să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 19/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1951/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
