CSJ. Decizia nr. 1970/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1970/2003
Dosar nr. 688/2003
Şedinţa publică din 16 aprilie 2003
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 426 din 4 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Brăila s-a admis cererea de contopire a unor pedepse formulată de condamnatul T.V., privind pedepsele de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1290 din 6 iunie 2002, pronunţată de Judecătoria Brăila, 6 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 381 din 14 noiembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Brăila, 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2062 din 9 octombrie 2001, pronunţată de Judecătoria Brăila şi 4 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 281 din 5 iulie 2002, pronunţată de Tribunalul Brăila şi în consecinţă;
- au fost decontopite pedepsele de mai sus, în pedepsele componente, după cum urmează:
- pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală 1290 din 6 iunie 2002 a Judecătoriei Brăila, definitivă la 1 iulie 2002 prin neapelare, în pedepsele de 4 ani şi 10 luni închisoare şi restul de 751 zile închisoare; rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 570/1993 a Judecătoriei Brăila, fiind înlăturat sporul de 2 luni închisoare;
- pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 381/14 noiembrie 2000 a Tribunalului Brăila, definitivă prin neapelare la data de 29 noiembrie 2000, în pedepsele de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi, 4 ani şi 2 luni închisoare, 4 ani şi 6 luni închisoare, 5 ani şi 6 luni închisoare şi restul de 779 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare şi un an pedeapsa complimentară aplicată prin sentinţa penală nr. 111 din 1 iunie 1998 a Tribunalului Brăila şi au fost înlăturate cele două sporuri de câte o lună închisoare.
- pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2062 din 9 octombrie 2001 a Judecătoriei Brăila, definitivă la 2 aprilie 2002 prin Decizia penală nr. 156 din 19 martie 2002 a Tribunalului Brăila, în pedepsele de 2 ani închisoare, un an închisoare şi restul de 751 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare şi un an pedeapsa complimentară aplicată prin sentinţa penală nr. 111 din 1 iunie 1998 a Tribunalului Brăila şi au fost înlăturate cele două sporuri de câte 6 luni închisoare.
- pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 281 din 5 iulie 2002 a Tribunalului Brăila, definitivă prin neapelare la 23 iulie 2002 în pedeapsa de 4 ani închisoare şi restul de 975 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 5 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 570 din 9 martie 1993 a Judecătoriei Brăila şi a fost înlăturat sporul de 2 luni închisoare.
S-au contopit pedepsele de 4 ani şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală 1290 din 6 iunie 2002 a Judecătoriei Brăila cu pedepsele de 4 ani închisoare, şi 2 ani pedeapsa complimentară, 4 ani şi 2 luni închisoare, 4 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 2062 din 9 octombrie 2001 a Judecătoriei Brăila şi cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 281 din 5 iulie 2002 a Tribunalului Brăila, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu un an închisoare, în total, s-a dispus să execute 6 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),b) C. pen.
Conform art. 61 C. pen., cu referire la art. 39 alin. (2) C. pen., s-a menţinut revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de 751 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 5 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 570/93 a Judecătoriei Brăila.
S-a contopit acest rest cu pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total, va executa 7 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a condamnatului, iar în baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a scăzut din pedeapsa rezultantă timpul executat începând cu 3 martie 2000 la zi, precum şi durata reţinerii din datele de 24 februarie 2000, 29 februarie 2000 şi 8 decembrie 1999.
S-au anulat vechile mandate şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultantă.
S-a motivat în pronunţarea acestei soluţii că, pedepsele aplicate prin hotărârile de mai sus sunt aplicate pentru fapte concurente şi cum condamnatul execută pedepse distincte, sunt aplicabile regulile contopirii potrivit art. 36 C. pen., cu referire la art. 34 lit. b) C. pen., şi art. 449 lit. a) C. proc. pen.
În termen legal împotriva hotărârii de mai sus a declarat apel condamnatul, care a susţinut că restul neexecutat de 751 zile era aplicat pentru o faptă concurentă situaţia în care, nu se mai impunea a fi contopit.
Prin Decizia penală nr. 670 din 10 decembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat cu motivarea că au fost respectate dispoziţiile art. 34 şi art. 36 C. pen., atât în privinţa tehnicii juridice folosite, cât şi în limitele legale în care s-a stabilit pedeapsa rezultantă şi sporul aplicat.
Împotriva hotărârilor de mai sus a declarat, în termen legal, recurs condamnatul.
Prin motivele scrise, recurentul condamnat a susţinut că se impunea a fi contopite şi pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 111 din 1 iunie 1998 pronunţată de Tribunalul Brăila şi totodată să-i fie computate din pedeapsa rezultantă obţinută în urma contopirii, perioadele de arest menţionate în această hotărâre.
Critica va fi examinată în raport de actele şi lucrările cauzei, dar şi de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., constatându-se că recursul este nefondat, iar hotărârile recurate conforme legii.
Astfel, este de subliniat că, în mod corect, instanţa de fond prin hotărârea recurată a realizat două operaţiuni de contopire distincte: mai întâi, au fost contopite pedepsele aplicate prin sentinţele penale nr. 1290/2002, 381/2000, 2062/2001 şi 281/2002 pentru fapte concurente şi care a fost fundamentată în drept pe dispoziţiile art. 34 şi art. 36 C. pen., după care, s-a realizat şi o contopire finală a pedepsei rezultantă din prima operaţiune juridică cu restul neexecutat de 751 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani şi 5 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 570/1993 a Judecătoriei Brăila; ultima operaţiune a avut un alt temei juridic, cel prevăzut de art. 39 alin. (2) C. pen., referitor la contopirea pedepselor în caz de recidivă.
Atât în cazul primei operaţiuni de contopire, având la bază regulile concursului de infracţiuni, cât şi în situaţia celei de a doua referitoare la contopirea pedepselor în caz de recidivă, au fost respectate dispoziţiile legale privind limitele legale ale pedepsei rezultante şi ale sporului aplicat.
În ce priveşte susţinerea recurentului privind contopirea şi a pedepselor ce au făcut obiectul hotărârii nr. 111 din 1 iunie 1998 a Tribunalului Brăila aceasta este nefondată.
Este de observat că, obiectul hotărârilor de mai sus l-a format contopirea unor pedepse aplicate prin sentinţele penale nr. 177 din 21 ianuarie 1997 şi nr. 171 din 7 noiembrie 1997 pronunţate de Judecătoria Brăila şi respectiv, Tribunalul Brăila pentru fapte concurente, condamnări care însă în raport de pedepsele supuse contopirii prin cererea dedusă judecăţii, atrag starea de recidivă.
În atare situaţie, pe de o parte ele nu puteau fi supuse contopirii potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, iar pe de altă parte, nefiind realizată o contopire a pedepselor pentru infracţiuni concurente, nu aveau aplicabilitate nici dispoziţiile art. 36 alin. (3) C. pen., potrivit cărora, dacă s-a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente.
Pentru considerentele expuse, în mod legal nu s-a efectuat contopirea cu pedepsele ce fac obiectul hotărârii nr. 111/1998 şi nici nu s-au computat perioadele de detenţie menţionate în hotărâre.
Aşa fiind, criticile formulate sunt nefondate şi cum nu s-au constatat nici alte motive de casare, urmare a examinării din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de condamnat se va respinge, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 670/A din 10 decembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1964/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 19732003/2003. Penal. Conflict de competenta.... → |
|---|
