CSJ. Decizia nr. 1996/2003. Penal. Art.197, 211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1996/203
Dosar nr. 343/2003
Şedinţa publică din 17 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 444 din 4 septembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Dolj, inculpatul B.C. a fost condamnat după cum urmează:
- 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.;
- 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.;
- 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi f) C. pen.
În temeiul art. 33 şi art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, stabilindu-se rezultanta de 20 ani închisoare.
În baza art. 58 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 1 iunie 2001, la zi.
Sub aspectul laturii civile s-a constatat recuperat prejudiciul produs părţii vătămate N.O.
Potrivit dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond, pe baza probelor administrate la urmărirea penală şi în mod nemijlocit în faza cercetării judecătoreşti, declaraţiile părţii vătămate, răspunsurile inculpatului la interogatoriu, concluziile procesului verbal de cercetare la faţa locului, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică şi depoziţiile martorilor N.A., G.V., B.L., B.M., M.G. a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în seara zilei de 31 mai 2001, fiind în stare de ebrietate, inculpatul a pătruns, prin escaladare, în casa soţilor N., l-a lovit puternic pe N.A., doborându-l la podea, după care, prin acte de violenţă a violat-o pe partea vătămată N.O. chiar în prezenţa soţului său, obligând-o să-i dea suma de 400.000 lei, a mai încercat să aibă un raport sexual cu victima, dar nu a reuşit după care a plecat după ce şi-a mai însuşit câteva obiecte din casă.
Faptele au primit caracterizarea juridică menţionată.
Apelul inculpatului, care viza reducerea pedepselor, a fost respins de Curtea de Apel Craiova prin Decizia penală nr. 575 din 12 decembrie 2002, instanţa de apel însuşindu-şi integral argumentaţia şi considerentele instanţei de fond, inclusiv în privinţa sancţiunii care a fost apreciată ca just individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 71 C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând redozarea sancţiunilor în raport de împrejurarea că a comis faptele fiind în stare avansată de ebrietate şi, pe de altă parte, că are o familie mare, cu 3 copii minori şi soţia bolnavă, care au rămas fără vreun mijloc de existenţă.
Prin recursul său inculpatul a avut în vedere cazul de la art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins în condiţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Activitatea infracţională şi vinovăţia inculpatului, au fost corect stabilite, în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, caracterizarea juridică atribuită faptelor este cea legală, iar pedepsele au fost just individualizate, apreciindu-se în mod corect gravitatea socială concretă a acţiunilor infracţionale şi respectându-se întocmai criteriile generale prevăzute de art. 172 C. pen.
Faptele comise de inculpat prezintă o gravitate socială deosebită, corect apreciată de instanţele anterioare, care au reţinut şi valorificat corespunzător datele referitoare la greutăţile familiei făptuitorului, faptul că acesta se găseşte la prima confruntare cu legea penală, stabilind pedepse de natură a asigura reeducarea celui în cauză şi prevenirea repetării unor asemenea fapte.
O reducere a pedepselor, nu s-ar justifica în raport cu scopul şi funcţiile sancţiunii penale şi nici nu s-ar concilia cu exigenţele prevenţiei generale şi speciale.
Văzând şi prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. şi examinând din oficiu hotărârea atacată, Curtea constată că nu există temeiuri de casare susceptibile a fi considerate din oficiu.
Aşa fiind, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 575 din 12 decembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 iunie 2001, până la 17 aprilie 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1995/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1997/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
