CSJ. Decizia nr. 1998/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1998/2003
Dosar nr. 424/2003
Şedinţa publică din 17 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 198 din 3 octombrie 2002, Tribunalul Buzău, a condamnat pe inculpatul M.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
De asemenea, a mai fost condamnat şi inculpatul D.R. la pedepsele de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi alin. (21) lit. a) C. pen. şi la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., pentru ambele fapte, fapte concurente, urmând ca, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, în total, 5 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru ambii inculpaţi, s-a menţinut starea de arest a acestora, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele de executat durata arestării preventive de la 23 aprilie 2002, la zi.
În soluţionarea laturii civile, inculpatul minor D.R. a fost obligat la despăgubiri civile în sumă de 10.695.000 lei către S.C. B. S.N.C. Buzău.
Inculpaţii au mai fost obligaţi la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Partea vătămată C.F., taximetrist la S.C. B. S.N.C. Buzău, avea în dotare autoturismul pentru efectuarea serviciilor de taximetrie.
La 19 aprilie 2002, în jurul orelor 19,15, fiind de serviciu, a fost solicitat de inculpaţi să efectueze o cursă în cartierul Mihai Viteazul.
Inculpatul minor D.R. s-a aşezat pe scaunul din faţă, având în mână o sticlă cu vin şi o bâtă, iar fratele său, M.C., pe bancheta din spate, având asupra sa un bici.
Partea vătămată s-a asigurat că cei doi inculpaţi au bani pentru achitarea cursei, inculpatul minor înmânându-i 50.000 lei, însă s-a înţeles cu fratele său ca, la destinaţie, să-şi recupereze banii.
La intersecţia străzilor Panait Moşoiu cu Şantierului lângă calea ferată, inculpaţii au solicitat părţii vătămate să oprească pentru a coborî şi au cerut teximetristului să le înapoieze cei 50.000 lei.
Acesta a refuzat, moment în care inculpatul M.C. i-a sustras agenda cu acte şi un pachet de ţigări, aflate pe bord, apoi a tras de staţie şi de casetofon pentru a determina partea vătămată să le restituie banii, timp în care D.R. a coborât din autoturism şi a lovit cu bâta pe taximetrist, în partea dreaptă a capului.
Speriat de ceea ce se întâmpla, având şi sânge pe faţă, partea vătămată a dat banii inculpatului D.R., solicitând restituirea agendei.
Inculpatul M.C. i-a restituit agenda, iar inculpatul D.R., folosind bâta pe care o avea asupra sa, a spart parbrizul şi luneta autoturismului, după care ambii inculpaţi au fugit în cartierul Mihai Viteazu.
Partea vătămată a cerut ajutor colegilor, prin staţie şi a anunţat ofiţerul de serviciu de la Poliţia Municipiului Buzău despre eveniment, reuşindu-se prinderea inculpaţilor.
Din certificatul medico-legal nr. 534 din 21 aprilie 2002, emis de Serviciul Medico - Legal Buzău, a rezultat că partea vătămată C.F. a suferit leziuni traumatice care necesită 12 - 14 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, putând fi produse prin lovire cu un corp contondent.
S.C. B. S.N.C. Buzău a solicitat despăgubiri civile în sumă de 10.965.000 lei, reprezentând contravaloarea parbrizului şi a lunetei taxiului, distruse de inculpatul D.R.
Partea vătămată C.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău şi inculpaţii.
Parchetul a criticat hotărârea ca fiind nelegală, întrucât s-a omis deducerea reţinerii din data de 22 aprilie 2002, pentru ambii inculpaţi, iar cu privire la rezolvarea acţiunii civile a cauzei, s-a susţinut că instanţa de fond era obligată să aplice măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 50.000 lei de la inculpatul minor D.R., partea vătămată nefiind constituită parte civilă în cauză; pe de altă parte stabilindu-se răspunderea penală şi pentru infracţiunea de distrugere, trebuia să se stabilească răspunderea civilă şi a părţilor responsabile civilmente, în solidar cu inculpatul minor, pentru plata despăgubirilor civile către S.C. B. S.N.C. Buzău, precum şi plata cheltuielilor judiciare potrivit art. 191 alin. ultim C. pen.
Inculpaţii au criticat sentinţa ca fiind nelegală şi netemeinică, apelantul M.C. a susţinut că nu este vinovat de fapta reţinută în sarcina sa, solicitând achitarea în principal, iar în subsidiar, reducerea pedepsei; inculpatul D.R. a susţinut că pedepsele aplicate sunt prea aspre în raport de conduita sinceră şi de regret, manifestată în cursul procesului penal, cerând reindividualizarea pedepsei.
Ambii inculpaţi au achiesat la critica Parchetului privind deducerea reţinerii din 22 aprilie 2002.
Prin Decizia penală nr. 585 din 11 decembrie 2002, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău şi de inculpaţii M.C. şi D.R., desfiinţând în parte sentinţa apelată, în latura civilă şi penală, dispunând astfel:
- în baza art. 118 lit. d) C. pen., confiscarea de la inculpatul D.R. a sumei de 50.000 lei, obţinută prin săvârşirea faptei;
- a obligat, în solidar cu inculpatul D.R., părţile responsabile civilmente, la plata despăgubiri civile, în sumă de 10.695.000 lei către S.C. B. S.N.C. Buzău, ca şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor şi reţinerea din 22 aprilie 2002 şi în continuare arestarea preventivă la zi.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
A obligat pe inculpaţii apelanţi la câte 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii D.R. şi M.C., solicitând, pe fond, reducerea pedepselor, iar inculpatul M.C., în ultimul cuvânt, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele motive:
Instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise de către aceştia.
Critica inculpatului M.C. în sensul că nu este autorul infracţiunii de tâlhărie este neîntemeiată vinovăţia sa fiind dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză, astfel: plângerea şi declaraţia părţii vătămate C.F., declaraţiile inculpatului D.R., procesele verbale de confruntare şi declaraţiile martorilor audiaţi în faza urmăririi penale, chiar declaraţia inculpatului M.C. care a recunoscut că, după ce fratele său a lovit partea vătămată cu băţul, i-a sustras acesteia de pe bord agenda cu acte şi a tras de staţie şi de casetofon, aceste acte materiale întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.
Cu privire la individualizarea pedepselor, se constată că s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social concret al faptelor comise şi împrejurările în care au fost comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă, atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului M.C., care a mai fost condamnat în minorat la două pedepse de câte un an şi şase luni închisoare pentru infracţiuni de furt calificat, aşa încât, pedepsele aplicate sunt de natură să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen. şi nu se impune reducerea acestora.
Faţă de aceste considerente, urmează să fie respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi, ca nefondate, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.R. şi M.C. împotriva deciziei penale nr. 585 din 11 decembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedepse durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 aprilie 2002, până la 17 aprilie 2003.
Obligă recurenţii la câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1997/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2/2003. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
