CSJ. Decizia nr. 1992/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1992/2003
Dosar nr. 3259/2002
Şedinţa publică din 17 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 30 din 3 aprilie 2002, pronunţată de Tribunalul Sălaj, inculpatul K.J.J.T. a fost condamnat la 3 ani şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
S-a făcut aplicaţiunea art. 64 şi art. 71 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia.
În temeiul art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în favoarea statului a cantităţii de 97,712 kg + 19 grame canabis, ce se găseşte la I.G.P., Direcţia Generală de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog, Centrul Zonal Cluj.
În sarcina inculpatului, cetăţean olandez, s-a reţinut că în cursul anului 2001, a cultivat şi apoi a recoltat plante de canabis pe raza judeţului Sălaj, rezultând în final cantitatea de 176,500 kg influorescenţă florală de canabis care face parte din tabelul III anexă la Legea Nr. 143/2000.
Faptele au primit caracterizarea juridică menţionată.
Apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj a fost admis prin Decizia penală nr. 184/ A din 2 iulie 2002 a Curţii de Apel Cluj care a majorat pedeapsa aplicată pentru infracţiunea reţinută la 8 ani închisoare, cu motivarea că faptele comise au fost de amploare, cu un impact social deosebit, prezentând astfel o gravitate socială mult mai accentuată decât cea la care s-a oprit instanţa de fond, aplicând o sancţiune prea mică, care nu exprimă o corectă evaluare şi o exactă operare cu criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Apelul inculpatului a fost respins.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care referindu-se la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat redozarea sancţiunii şi chiar menţinerea pedepsei la care s-a oprit instanţa de fond, pe care o apreciază justă în raport cu datele particulare ale cazului, cu sinceritatea de care a dat dovadă în proces şi mai ales cu starea precară a sănătăţii sale.
Recursul inculpatului este fondat, urmând a fi admis în condiţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se casa Decizia atacată numai în privinţa sancţiunii aplicate care se va reduce la 5 ani închisoare, cu menţinerea tuturor celorlalte dispoziţiuni.
În privinţa faptelor, vinovăţia celui în cauză şi caracterizării juridice, soluţiile anterioare sunt legale şi exacte, în discuţie fiind numai chestiunea întinderii pedepsei.
Într-adevăr, faptele inculpatului prezintă un pericol social accentuat, rezultat din volumul şi amploarea activităţii pe care a desfăşurat-o închiriind două terenuri întinse, preocupându-se de procurarea seminţelor, pregătirea răsadurilor, plantarea acestora, supravegherea culturilor, recoltarea, uscarea, tăierea şi ambalarea în saci a cantităţii de drog rezultată. Împrejurarea invocată de inculpat că în ţara sa de origine acest gen de activităţi nu sunt sancţionate de legea penală nu are relevanţă câtă vreme el a acţionat pe teritoriul României, precum lipsită de relevanţă este şi împrejurarea că nu a cunoscut legislaţia română.
Instanţa de apel trebuia, desigur, să reţină şi să valorifice în planul determinării tratamentului penal această gravitate socială a faptelor, dar în acelaşi timp trebuia să reţină şi să valorifice armonios în operaţia individualizării sancţiunii şi celelalte elemente concrete legate de faptă şi de împrejurările consumării acesteia, cât şi cele ce definesc persoana şi personalitatea făptuitorului.
Este în afara oricărei îndoieli că inculpatul a colaborat cu cetăţeanul român M.D., companionul său de afaceri, care nu i-a atras atenţia despre caracterul ilicit, al întregii operaţiuni, pentru ca în final să-l denunţe, scăpând astfel de răspunderea penală.
Pe tot parcursul procesului penal, inculpatul a dat dovadă de sinceritate consecventă, recunoscând şi regretând faptele, dând toate explicaţiile necesare.
Cel în cauză, este la prima confruntare cu legea penală şi are o stare de sănătate precară, suferind de multiple afecţiuni grave şi fiind după un infarct miocardic recent.
Toate aceste împrejurări de fapt şi date personale, pun în evidenţă împrejurarea că în cauză nu s-a făcut o evaluare corectă şi corespunzătoare a tuturor datelor ce joacă în procesul individualizării tratamentului penal în sensul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi scopului pedepsei în sensul dispoziţiilor art. 52 C. pen., stabilindu-se în apel o sancţiune prea mare.
O evaluare corectă a tuturor datelor, informaţiilor şi împrejurărilor menţionate, duc la concluzia că şi o sancţiune de 5 ani închisoare este capabilă să satisfacă toate exigenţele prevenţiei speciale şi generale.
În acest sens şi cu referire la temeiul de casare prevăzută de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi, constatând, în acelaşi timp, că nu se evidenţiază şi alte temeiuri susceptibile a fi considerate din oficiu, recursul inculpatului se va admite, reducându-i-se pedeapsa la 5 ani închisoare, cu menţinerea tuturor celorlalte dispoziţiuni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul K.J.J.T. împotriva deciziei penale nr. 184 din 2 iulie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 30 din 3 aprilie 2002 a Tribunalului Sălaj numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 de la 8 ani închisoare, la 5 ani închisoare.
Menţine restul dispoziţiilor.
Deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 noiembrie 2001, până la 17 aprilie 2003.
Onorariul cuvenit interpretului desemnat în cauză se va plăti din fondul Curţii Supreme de Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1991/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1993/2003. Penal → |
|---|
