CSJ. Decizia nr. 1994/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1994/2003
Dosar nr. 4915/2002
Şedinţa publică din 17 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 799 din 10 septembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul Z.C.C. la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus prevenţia de la 18 iulie 2002 la zi.
S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a constatat prejudiciul acoperit prin restituire.
A fost obligat inculpatul la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
La 18 iulie 2002, a existat o altercaţie între partea vătămată Şt.L., urmare căreia inculpatul i-a smuls părţii vătămate un lanţ cu două cruciuliţe, după care a fugit.
Fiind urmărit de partea vătămată şi de alte persoane, printre care şi un lucrător de poliţie, inculpatul a înghiţit lanţul cu cele două cruciuliţe, fiind operat pentru a restitui obiectele furate.
Inculpatul s-a apărat în sensul că, având o altercaţie cu partea vătămată, a apucat-o de haine pe aceasta, s-a rupt lanţul pe care l-a ridicat şi înghiţit.
În instanţă, inculpatul şi-a menţinut declaraţia de la cercetări şi a arătat că a avut loc o altercaţie cu partea vătămată, care l-a îmbrâncit, situaţie în care i-a smuls lanţul.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei considerată prea aspră în raport cu circumstanţele reale şi personale reţinute în cauză.
Prin Decizia penală nr. 694 din 23 octombrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul Z.C.C., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepsei.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comisă de inculpat şi a vinovăţiei acestuia.
Cât priveşte motivul de recurs formulat de inculpat şi care vizează cuantumul, apreciat ca fiind prea ridicat, al pedepsei, se constată că, în cauză, la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, determinat de circumstanţele în care aceasta a fost comisă (în plină zi şi în plină stradă), lipsa antecedentelor penale ale inculpatului.
În consecinţă, pedeapsa aplicată inculpatului, atât prin cuantum, cât şi ca modalitate de executare, corespunde scopurilor pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen.
Faţă de aceste considerente, în cauză nefiind temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.C.C. împotriva deciziei penale nr. 694 din 23 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 18 iulie 2002, până la 17 aprilie 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1993/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1995/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs → |
|---|
