CSJ. Decizia nr. 2003/2003. Penal. Art.184 alin.2,4 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2003/2003
Dosar nr. 5112/2002
Şedinţa publică din 17 aprilie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 371 din 7 iunie 2001, Judecătoria Câmpina a condamnat pe inculpaţii: K.J. şi C.Şt. la câte o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea în concurs a două infracţiuni de vătămare corporală gravă din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4), cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., pedepse a căror executare a fost suspendată condiţionat pe durata unui termen de încercare de 4 ani, conform art. 81 şi art. 82 din acelaşi cod.
Totodată, inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, iar inculpatul C.Şt., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente, Prefectura judeţului Covasna, la plata despăgubirilor către părţile civile Spitalul Clinic de Urgenţă, T.M. şi T.G.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 27 martie 1998, inculpatul J.K. conducea pe D.N.1, în direcţia Ploieşti – Bucureşti, autoutilitara marca Peugeot. Pe raza localităţii Săftica, circulând pe banda I, fără o asigurare prealabilă, acesta a virat spre stânga, tamponând autoturismul marca Espero, aparţinând Prefecturii judeţului Covasna, condus de inculpatul C.Şt., care circula pe banda a II-a cu o viteză de 80 km/h.
În urma impactului, ocupanţii autoturismului condus de inculpatul C.Şt., respectiv T.M. şi T.G. au suferit vătămări corporale grave.
Tribunalul Prahova, prin Decizia penală nr. 1441 din 15 noiembrie 2001 a respins apelurile declarate de părţile civile, de către cei doi inculpaţi şi de partea responsabilă civilmente.
Prin Decizia penală nr. 650 din 13 mai 2002, Curtea de Apel Ploieşti, admiţând recursul părţilor civile, a majorat cuantumul daunelor morale acordate acestora. Totodată, a respins, ca nefondat recursul inculpatului J.K. şi ca tardiv, recursul declarat de inculpatul C.Şt.
Împotriva menţionatelor hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 409 şi art. 410 partea I pct. 71 teza I şi a II-a C. proc. pen., susţinând pe de o parte, că instanţa de recurs a respins greşit, ca tardivă, calea de atac exercitată de inculpatul C.Şt., iar pe de altă parte că instanţele au pronunţat hotărâri contrare legii, prin nedeterminarea gradului de participaţie a fiecăruia dintre cei doi inculpaţi, atât la săvârşirea infracţiunii, şi, implicit a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.
Recursul în anulare este întemeiat.
Respingerea, ca tardiv, a recursului declarat de inculpatul C.Şt., a fost motivată de absenţa rezoluţiei de primire la Tribunalul Prahova, pe cererea acestuia.
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Declaraţia de recurs a inculpatului C.Şt. este redactată la acelaşi calculator şi în aceeaşi dată (21 noiembrie 2001) ca şi declaraţia de recurs a părţii responsabile civilmente, Prefectura judeţului Covasna, unitate în cadru căreia inculpatul are calitatea de conducător auto, fiind prepusul acesteia.
Mai rezultă că cele două cereri au fost expediate împreună, purtând urme identice de capsare şi pliere pentru introducerea în plic.
Din ordinea îndosarierii lor de către grefa instanţei de recurs, reiese că acestea au fost primite împreună, cu aceeaşi corespondenţă, care poartă data poştii de 21 noiembrie 2001, termenul de recurs expirând la 26 noiembrie 2001.
Împrejurarea că judecătorul instanţei de apel nu a pus rezoluţie de primire şi pe cererea de recurs a inculpatului C.Şt., nu-i poate fi imputată celui din urmă şi se explică prin aceea că, fiind ataşată cererii de recurs formulată de partea responsabilă civilmente, fie a fost considerată, din eroare, ca o anexă a primei cereri, sau magistratul a apreciat inutilă punerea rezoluţiei pe ambele înscrisuri, care, aşa cum s-a menţionat, erau capsate împreună şi au fost expediate şi primite cu aceeaşi corespondenţă.
În consecinţă, recursul formulat de inculpatul C.Şt., fiind exercitat în termen, Decizia prin care Curtea de Apel Ploieşti a dispus respingerea acestuia, ca tardiv, este contrară legii.
Pentru considerentele expuse, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, urmează a fi admis, a se casa hotărârile pronunţate şi a se trimite cauza, spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul C.Şt., la Curtea de Apel Ploieşti.
Cu ocazia soluţionării apelului, instanţa va avea în vedere şi criticile formulate de procurorul general, referitoare la gradul de participaţie a fiecăruia dintre cei doi inculpaţi la săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă şi, implicit, a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 371 din 7 iunie 2001 a Judecătoriei Câmpina, deciziei penale nr. 1441 din 15 noiembrie 2001 a Tribunalului Prahova şi deciziei penale nr. 650 din 13 mai 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, privind pe intimaţii inculpaţi C.Şt. şi J.K.
Casează Decizia penală nr. 650 din 13 mai 2002 a Curţii de Apel Ploieşti şi trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul C.Şt. la Curtea de Apel Ploieşti.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.Şt., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2001/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 2016/2003. Penal. Conflict de competenta.... → |
|---|
