CSJ. Decizia nr. 202/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.202
Dosar nr.4215/2003
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpaţii P.N. şi I.D. împotriva deciziei penale nr.217/A din 10 septembrie 2002 a Curţii de Apel Alba-Iulia.
S-au prezentat recurenţii inculpaţi, în stare de arest, asistaţi de avocat D.C., apărător desemnat din oficiu şi intimata parte vătămată C.I.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor pronunţate, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de lovire şi reducerea pedepselor aplicate.
Partea vătămată a cerut respingerea recursului.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor, întrucât inculpaţii au comis infracţiunile pentru care au fost condamnaţi, iar pedepsele au fost just individualizate.
Inculpatul P.N. arată că a lovit victima dar nu ia luat banii.
Inculpatul I.D. declară că nu se consideră vinovat.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.98 din 10 mai 2002, Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpaţii P.N. şi I.D. la câte 4 ani şi 6 luni închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.211 alin.2 lit.a,d,e Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a art.74-76 Cod penal şi a art.71-64 Cod penal.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive, de la 5 ianuarie 2002, la zi.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
În seara zilei de 4 ianuarie 2002, după ce au consumat băuturi alcoolice într-un bufet, împreună cu partea vătămată C.I., inculpaţii au scos-o pe partea vătămată din local şi, prin violenţă, au deposedat-o de suma de 3.400.000 lei, după care au fugit.
Curtea de Apel Alba-Iulia, prin Decizia penală nr.217/A din 10 septembrie 2002, admiţând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu şi al inculpatului P.N., a înlăturat dispoziţiile art.37 lit.b Cod penal privitor la inculpatul P.N., şi a redus pedeapsa aplicată acestuia, la 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d,e Cod penal.
Prin aceeaşi decizie, a fost respins apelul inculpatului I.D.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus, în continuare, durata arestării preventive a acestora, de la 5 ianuarie 2002, la 10 septembrie 2002.
Prin recursurile declarate, inculpaţii au solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 180Cod penal şi, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile inculpaţilor nu sunt fondate.
Din examinarea materialului probator existent la dosar, rezultă că fapta inculpaţilor cert dovedită, de a deposeda pe partea vătămată C.I., de suma de bani, prin exercitarea violenţei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de lovire.
Nici cea de-a doua critică a recurenţilor nu este întemeiată.
În raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul şi împrejurările în care inculpaţii au conceput şi realizat tâlhăria, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor (ambii având condamnări anterioare, inculpatul I.D. fiind recidivist), rezultă că instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepselor, în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaţilor P.N. şi I.D. să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.N. şi I.D. împotriva deciziei penale nr.217/A din 10 septembrie 2002 a Curţii de Apel Alba-Iulia.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 5 ianuarie 2002 la 16 ianuarie 2003.
Obligă pe recurenţi să plătească statului sumele de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2019/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 202/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
