CSJ. Decizia nr. 2001/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2001/2003
Dosar nr. 4893/2002
Şedinţa publică din 17 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 118 din 29 mai 2002, Tribunalul Suceava, secţia penală, a condamnat pe inculpaţii:
1. S.I. la o pedeapsă rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25, raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP);
2. S.M. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi
3. S.C. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru aceeaşi infracţiune, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Prin aceeaşi hotărâre, inculpaţii au fost obligaţi să plătească, în solidar, părţii vătămate C.A. 100.000.000 lei daune morale, 40.000.000 lei daune materiale, 15.250.000 lei despăgubiri civile periodice calculate pe perioada 14 octombrie 1999 – 29 mai 2002 şi în viitor câte 500.000 lei despăgubiri periodice lunare, începând de la data pronunţării hotărârii şi până la încetarea stării de nevoie, precum şi 7.917.026 lei despăgubiri către Spitalul Judeţean Suceava, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la plata efectivă a acestei sume.
S-a reţinut că, aflaţi în duşmănie de mai mult timp, în data de 14 octombrie 1999, inculpaţii au lovit-o pe partea vătămată C.A. cu pumnii şi picioarele peste tot corpul, iar după căderea acesteia, cu picioarele, în special în zona spatelui şi abdomenului, până la intrarea acesteia în stare de inconştienţă.
În aceeaşi seară, partea vătămată a fost transportată la Spitalul Judeţean Suceava, fiind supusă unei intervenţii chirurgicale de urgenţă.
Din adresa Laboratorului Judeţean de Medicină Legală Suceava a rezultat că leziunile au pus în primejdie viaţa victimei, nefrectomia şi spectomia impuse drept conduită de urgenţă determinând şi pierderea a două organe.
Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel atât partea civilă C.A., cât şi cei trei inculpaţi.
Inculpatul S.I. a solicitat achitarea, întrucât nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Inculpatul S.C., arătând că a lovit victima numai cu palma, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Inculpatul S.M., susţinând că nu a intenţionat suprimarea vieţii victimei, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., reţinerea circumstanţei prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. şi aplicarea unei pedepse corespunzătoare acestei încadrări.
Apelul părţii civile a vizat cuantumul despăgubirilor acordate, apreciat ca necorespunzător şi a solicitat majorarea despăgubirilor periodice.
Curtea de Apel Suceava, secţia penală, prin Decizia nr. 367 din 28 octombrie 2002, a respins apelurile declarate împotriva sentinţei, ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că vinovăţia inculpaţilor a fost cert stabilită, că pedepsele au fost just individualizate şi că despăgubirea periodică a fost corect stabilită, la nivelul sumelor pe care partea vătămată le-ar fi realizat dacă nu ar fi fost agresată.
Împotriva hotărârilor pronunţate, reiterând motivele apelului, au declarat recurs atât inculpaţii, cât şi partea vătămată.
Examinând cauza în raport de criticile formulate, se constată următoarele:
În soluţionarea laturii civile, instanţele au avut în vedere trauma psihică provocată prin infracţiune, cu consecinţa spitalizării îndelungate, afectării ireversibile a sănătăţii şi pierderea capacităţii de muncă, precum şi cheltuielile efectuate pentru însănătoşirea parţială a părţii vătămată. Totodată, au fost avute în vedere şi câştigurile realizate anterior de către victimă, precum şi cuantumul pensiei de invaliditate, în stabilirea şi acordarea diferenţei dintre acestea.
Ca atare, instanţele au soluţionat corect, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998, art. 999 C. civ., acţiunea civilă exercitată de partea vătămată, constituită parte civilă în cauză.
Pe de altă parte, din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpaţii au lovit-o pe partea vătămată producându-i leziunile pe baza actelor medico-legale.
Or, lovirea victimei cu pumnii şi picioarele în zone vizând organe vitale, cauzându-i leziuni care i-au pus în pericol viaţa şi au determinat pierderea ireversibilă a două organe, precum şi pierderea capacităţii de muncă, rezultatul letal neproducându-se numai ca urmare a intervenţiei chirurgicale de urgenţă, evidenţiază intenţia de a ucide şi constituie tentativă de omor, iar nu infracţiunea de vătămare corporală.
Totodată, în condiţiile în care s-a produs infracţiunea, actele de agresiune exercitate de fiecare inculpatul s-au produs conjugat, într-o unitate indivizibilă, în realizarea aceleaşi rezoluţii infracţionale, cu previziunea rezultatului letal.
Ca atare, instanţele au stabilit corect că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, participaţia acestora având forma coautoratului.
În acelaşi timp, pedepsele aplicate inculpaţilor, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sunt de natură a asigura realizarea scopului şi funcţiilor acestora, prevăzute de art. 52 C. pen.
Referitor la criticile aduse de inculpaţi deciziei penale nr. 825 din 12 noiembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, care a stabilit că Tribunalul Suceava este competent a soluţiona în primă instanţă cauze, sub aspectul săvârşirii tentativei la infracţiunea de omor calificat, aceasta fiind definitivă nu mai poate fi atacată în recurs.
De asemenea, invocarea dispoziţiilor art. 47 alin. (2) C. proc. pen., întrucât la judecarea apelului au participat judecătorii care s-au pronunţat în soluţionarea conflictului de competenţă, nu poate fi luată în considerare pentru că aceştia nu şi-au exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în cauză.
Se constată însă, că pedeapsa de un an închisoare stabilită inculpatului S.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), este graţiată integral, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Aşa fiind, hotărârile pronunţate în cauză sunt supuse, cu referire exclusivă la acest aspect, cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 15 C. proc. pen.
În consecinţă, se admite recursul declarat de inculpatul S.I., se vor casa hotărârile pronunţate numai cu privire la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 543/2002 referitor la infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă, se vor înlătura dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen., se va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente şi se va constata graţiată integral pedeapsa de un an închisoare stabilită pentru această infracţiune, atrăgându-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002, se vor menţine restul dispoziţiilor hotărârilor.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile declarate de inculpaţii S.M. şi S.C. precum şi de partea civilă C.A. care, conform art. 192 alin. (2) şi (4) din acelaşi cod, vor fi obligaţi, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 367 din 28 octombrie 2002 a Curţii de Apel Suceava.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 118 din 29 mai 2002 a Tribunalului Suceava numai cu privire la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 543/2002 referitor la infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
Înlătură dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. şi de un an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată integral graţiată pedeapsa de un an închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Menţine restul dispoziţiilor.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.M. şi S.C. şi de partea civilă C.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă inculpaţii şi partea civilă la câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 200/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2003/2003. Penal. Art.184 alin.2,4 c.pen.... → |
|---|
