CSJ. Decizia nr. 2016/2003. Penal. Conflict de competenta. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2016/2003
Dosar nr. 1266/2003
Şedinţa publică din 17 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 676/P/2001 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, înregistrat la Tribunalul Militar Timişoara sub nr. 141/2002 s-a dispus punerea în mişcare şi trimiterea în judecată a inculpatului plt. S.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 264, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 şi art. 33 lit. a) C. pen., trimiterea în judecată a inculpatului P.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 33 lit. a) C. pen., punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului B.V.S. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) şi g) C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 33 lit. a) C. pen., a inculpatului C.I.F. pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) şi g) C. pen., art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 33 lit. a) C. pen., a inculpatului F.V. pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), trimiterea în judecată a inculpatului A.R. pentru infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) şi g) C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 33 lit. a) C. pen., a inculpatului F.P.M. pentru infracţiuni prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 33 lit. a) C. pen., a inculpatului B.T.A. pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) şi g) C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 33 lit. a) C. pen.
Tribunalul Militar Timişoara, prin sentinţa nr. 156 din 11 noiembrie 2002, a declinat competenţa materială de soluţionare a acestei cauze în favoarea Tribunalului Iaşi, apreciind că prin apariţia Legii nr. 360/2002, cauzele aflate pe rolul instanţelor militare trebuie soluţionate de instanţele civile, nemaifiind incidente dispoziţiile art. 40 C. proc. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. 16989/2002.
Instanţa a invocat din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi, considerând că rămâne competentă a judeca cauza instanţa militară sesizată iniţial, excepţia apreciată ca fiind întemeiată din următoarele considerente:
Legea nr. 360/2002 ce stabileşte prin art. 64 alin. (2) competenţa de judecare a infracţiunilor săvârşite de poliţişti în sarcina instanţelor civile, este aplicabilă faptelor săvârşite după intrarea ei în vigoare şi nu vizează infracţiunile comise înainte de acest moment.
Deşi legea penală este de imediată aplicare, în cauza de faţă nu poate fi înlăturată incidenţa art. 40 C. proc. pen., care stabileşte un caz de prorogare legală a competenţei şi care nu precizează în mod expres modalitatea în care inculpatul îşi pierde calitatea ce a determinat iniţial stabilirea instanţei competente, determinând în acest mod excluderi.
Cum legea penală este de strictă interpretare, în mod clar intenţia legiuitorului în privinţa art. 40 C. proc. pen., deoarece nu s-a făcut nici o precizare expresă, a fost de a acoperi toate situaţiile în care inculpatul îşi pierde calitatea ce a generat stabilirea iniţială a competenţei materiale, inclusiv prin intervenţia unei legi speciale, cum este cea de faţă, şi anume Legea nr. 360/2002.
Interpretarea art. 82 alin. (2) din legea nr. 360/2002 care prevede că orice altă dispoziţie contrară se abrogă, faţă de dispoziţiile art. 40 C. proc. pen., trebuie făcută pornind de la raportul lege specială – lege generală, ce există între Legea nr. 360/2002 şi Codul de procedură penală. Prin urmare, specialul se completează în aplicarea sa cu generalul, de la care poate deroga, însă numai prin prevederea expresă a caracterului său derogatoriu, situaţie care nu subzistă în speţa de faţă, deoarece textul la care am făcut trimitere are un înţeles generic.
Aşa încât, Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 12 din 9 ianuarie 2003, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Timişoara şi sesizarea Curţii Supreme de Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Iaşi şi Tribunalul Militar Timişoara.
Pe rolul Curţii Supreme de Justiţie s-a format dosarul nr. 1266/2003 pentru soluţionarea acestui conflict negativ de competenţă.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că este competentă a soluţiona cauza Tribunalul Iaşi, pentru următoarele considerente:
Prin aplicarea Legii nr. 360/2002, poliţistul a devenit „funcţionar public civil”, astfel că lucrătorii de poliţie nu mai sunt militari, gradele lor militare fiind echivalente cu gradele profesionale aşa cum prevede art. 73 din Statut.
Deci, legea privind statutul poliţistului conţine norme speciale de procedură, derogând de la cadrul general C. proc. pen., fiind de strictă interpretare şi de aplicabilitate imediată.
Aşa încât, art. 40 C. proc. pen., nu mai are aplicabilitate, nemaifiind incident cauzelor aflate pe rolul instanţelor militare.
Pe de altă parte, în conţinutul art. 82 pct. 2 din legea nr. 360/2002 se prevede expres că „în aceeaşi dată orice alte dispoziţii contrare se abrogă”, însă art. 40 C. proc. pen., nu poate fi abrogat parţial, aşa încât dreptul de a soluţiona cauzele penale în care inculpaţi sunt poliţişti nu mai aparţine instanţelor militare, ci instanţelor civile expres menţionate în art. 64 din lege.
Art. 64 din Legea nr. 360/2002 reprezintă o normă juridică ce stabileşte o nouă competenţă de urmărire penală, respectiv de judecată.
Deci, este o normă de procedură penală cuprinsă într-o lege specială.
Fiind de imediată aplicare, această normă trebuie să se aplice începând cu 24 august 2002 şi infracţiunilor:
- săvârşite de către poliţişti înainte de această dată şi care se află în cursul urmăririi penale sau judecăţii, indiferent de faza procesuală.
- săvârşite de către poliţişti înainte de această dată şi pentru care nu a început încă urmărirea penală (fapte ce nu au fost încă descoperite, fapte ai căror autori nu sunt încă cunoscuţi, fapte pentru care se efectuează acte premergătoare).
În consecinţă, ne aflăm în situaţia în care instanţa militară pierde competenţa de judecată „din pricina” legiuitorului, ea nemaifiind competentă să judece începând din 24 august 2002, o anumită categorie de persoane, respectiv, poliţişti.
Pentru a se fi putut aplica în cauză prevederile art. 40 alin. (1) C. proc. pen., era necesar ca inculpatul chemat să răspundă penal trebuia să fi pierdut calitatea personală care abroga în prezent competenţa legală de judecată a unei anume instanţe.
Ori, de fapt, în situaţia dată, instanţei militare i s-a retras de către legiuitor competenţa de a judeca anume cauze, ca infracţiunile săvârşite de poliţişti.
Aşa încât, Legea nr. 360/2002 modifică strict competenţa funcţională a instanţelor militare.
Faţă de aceste considerente, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii S.I., P.C., B.V.F., C.I.F., A.R.M., F.V. şi B.T.A., în favoarea Tribunalului Iaşi.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2003/2003. Penal. Art.184 alin.2,4 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 2018/2003. Penal → |
|---|
