CSJ. Decizia nr. 2022/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2022/2003
DOSAR nr. 573/2003
Şedinţa publică din 18 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1119 din 19.11.2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul I.I. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 65 C. pen.
A fost dedusă prevenţia de la 28.05.2002 la zi, menţinându-se starea de arest a inculpatului. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuţit folosit la săvârşirea faptei.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 31.820.397 lei plus dobânda medie interbancară către Spitalul „Sf. P.”, precum şi la plata sumelor de 100 milioane lei, daune morale, şi la 50 milioane lei, daune materiale, către partea civilă G.I.
Tribunalul a reţinut că, la data de 28 mai 2002, ora 7, inculpatul I.I. a aplicat părţii vătămate G.I. o lovitură de cuţit în zona posterioară a toracelui, producându-i leziuni care i-au pus în primejdie viaţa. Inculpatul a săvârşit fapta pe fondul unei stări de gelozie provocată de o presupusă relaţie extraconjugală între soţia sa şi partea vătămată.
Lovitura aplicată de inculpat a pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
Prin Decizia penală nr. 837/A din 16 decembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat, în parte, sentinţa menţionată şi, făcând aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen., a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. de la 8 ani închisoare la 5 ani şi 6 luni închisoare. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei. A fost computată prevenţia de la 28 mai 2002 la zi.
În considerentele deciziei, curtea a reţinut că, în raport cu atitudinea inculpatului ulterioară săvârşirii faptei, constând în prezentarea sa la organele de poliţie, relatarea modului în care a săvârşit fapta, sinceritatea şi regretul manifestat în cursul procesului, precum şi cu acordul de a despăgubi partea vătămată cu sumele pretinse, se justifică acordarea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs. Recursul nu a fost motivat în scris, ci oral, de apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului. S-a invocat cazul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen, sau în alte limite decât cele prevăzute de lege), solicitându-se acordarea unei mai mari eficienţe circumstanţei atenuante recunoscute inculpatului şi reducerea pedepsei.
Curtea constată că recursul este nefondat.
Instanţa de apel a avut în vedere toate criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, curtea de apel a ţinut seama atât de gravitatea faptei săvârşite de inculpat (care a pus în pericol viaţa unei persoane şi a creat importante daune materiale şi morale victimei), cât şi de atitudinea infractorului după săvârşirea faptei, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în timpul procesului, regretul manifestat, precum şi acordul de a plăti victimei despăgubirile solicitate de aceasta, prin aplicarea prevederilor art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi reducerea pedepsei de la 8 ani închisoare la 5 ani şi 6 luni închisoare.
Această pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare este corect individualizată şi corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În consecinţă, curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 28 mai 2002 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.300.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva deciziei nr. 837/A din 16 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 28 mai 2002 la 18 aprilie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2021/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 176... | CSJ. Decizia nr. 2023/2003. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen.... → |
|---|
