CSJ. Decizia nr. 214/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 214/2003
Dosar nr. 4822/2002
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 741 din 22 august 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 25 din 24 ianuarie 2001 a Tribunalului Prahova, formulată de condamnatul C.C.
A obligat pe condamnat la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 150.000 lei onorariu avocat din oficiu.
A reţinut Tribunalul că faţă de concluziile expertizei medico-legale, se impune respingerea cererii.
Împotriva acestei sentinţe condamnatul a formulat apel, solicitând desfiinţarea acesteia şi, pe fond, admiterea cererii, fiind îndeplinite prevederile art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat reţinând că soluţia pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică şi se bazează pe concluziile unei probe ştiinţifice în conformitate cu care maladia de care suferă condamnatul nu-l pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat recurs condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în motivele de recurs depuse la dosar precizând că prin cererea de întrerupere a executării închisorii pe care a formulat-o nu solicită punerea sa în libertate, doreşte doar să fie internat şi tratat într-un spital din cadrul D.G.P.
Recursul nu este întemeiat.
Verificând actele şi lucrările de la dosar, hotărârile pronunţate în raport de dispoziţiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., text de lege pe care condamnatul şi-a întemeiat cererea adresată primei instanţe Curtea constată, că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au pronunţat soluţii corecte de respingere a cererii condamnatului şi respectiv a apelului declarat de acesta.
Conform art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
În cauză, expertiza medico-legală efectuată concluzionează în sensul că recurentul C.C. prezintă diagnosticul „tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv”, poate fi tratat în reţeaua sanitară a D.G.P., nefiind în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Cât priveşte recomandările medicale este de observat că acestea se reduc la prescrierea unei medicaţii cu caracter sedativ, la nevoie, fără a se face referire la o eventuală internare care s-ar impune.
Faţă de concluziile raportului de expertiză, singura probă concludentă în baza căreia se poate dispune admiterea cererii de amânare sau întrerupere a executării pedepsei pe motiv de boală, Curtea apreciază că recursul declarat de condamnat este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, atâta timp cât boala de care suferă recurentul nu este de natură a-l pune în imposibilitatea să execute pedeapsa în regim de detenţie.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 605/ A din 4 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului 550.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2138/2003. Penal. Contestatie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 2143/2003. Penal. Contestatie la eexecutare.... → |
|---|
