CSJ. Decizia nr. 2135/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2135/2003
Dosar nr. 734/2003
Şedinţa publică din 8 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 375 din 24 septembrie 2002, a Tribunalului Prahova, inculpatul D.D. a fost condamnat la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) şi alin. (2), precum şi art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), din acelaşi cod.
S-a dispus şi aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa închisorii, perioada arestării preventive, de la 27 iulie 2002, la zi.
S-a luat act că partea vătămată D.E. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 14, art. 15 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 22.125.738 lei cheltuieli de spitalizare, către Spitalul judeţean de Urgenţă Ploieşti.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că, în seara zilei de 26 iulie 2002, inculpatul D.D. a consumat băuturi alcoolice, cu martorul S.S., căruia îi reparase un căpăstru de cal.
Părinţii inculpatului, revenind acasă de la o rudă, au găsit pe cei doi consumând băuturi alcoolice, iar după plecarea martorului, i-au reproşat inculpatului că prea des consumă băuturi alcoolice, că nu-i ajută la treburile gospodăreşti şi nu contribuie la cheltuielile curente.
Din această cauză, aceştia au început să se certe şi inculpatul a scos forţat pe părinţii săi din cameră, împrejurare în care s-au lovit reciproc şi s-au spart două geamuri.
La un moment dat, inculpatul a luat un cuţit pentru a lovi pe tatăl său, dar a intervenit mama sa D.E., care a prins cuţitul de lamă, dar inculpatul s-a smucit şi a înţepat-o cu cuţitul pe mama sa, în abdomen.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală, partea vătămată a suferit leziuni traumatice (plagă prin înjunghiere penetrantă hipocondrul stâng; evisceraţia marelui epiploon şi anselor intestinale; secţiunea arterei epigastrice, gastroepiploice stângă; plagă penetrantă stomac; multiple hematoame amrele epiploon; hemoperitoneu) leziuni care au pus viaţa în primejdie şi au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 43 din 22 ianuarie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, a desfiinţat în parte sentinţa, în latura penală şi înlăturând aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., a majorat pedeapsa aplicată inculpatului D.D., de la 4 ani închisoare, la 7 ani închisoare, menţinând pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 2 ani.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, care a criticat sentinţa tot în legătură cu pedeapsa aplicată, susţinând dimpotrivă că aceasta este prea mare.
Împotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs inculpatul, criticând-o sub acelaşi aspect al individualizării pedepsei, susţinând că nejustificat şi nemotivat, instanţa a înlăturat aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., solicitând casarea deciziei şi menţinerea sentinţei, apelul parchetului fiind greşit admis.
Recursul este nefondat.
Contrar celor susţinute de recurent, se constată că instanţa de apel a examinat temeinic motivul de apel formulat de parchet şi cu motivarea convingătoare, a înlăturat aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a majorat pedeapsa, la 7 ani şi 6 luni închisoare.
În mod corect, instanţa de apel a considerat că, în raport de gravitatea faptei săvârşite şi de persoana inculpatului, acesta nefiind încadrat în muncă şi se afla în permanenţă, în relaţii tensionate cu părinţii săi, nu se justifică reţinerea şi aplicarea de către instanţa de fond, în favoarea acestuia, a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
Pedeapsa aplicată în apel, reprezintă minimul special, astfel că nu poate fi considerată prea mare, injust individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul examinat este nefondat şi urmează a se respinge ca atare în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., şi se va deduce din durata pedepsei aplicate, timpul arestării preventive, de la 27 iulie 2002, la data pronunţării prezentei decizii.
Totodată, urmează a obliga pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei, cheltuieli judiciare, către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D., împotriva deciziei penale nr. 43 din 22 ianuarie 2003, a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 iulie 2002, la 8 mai 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2133/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2136/2003. Penal. Art.332 c.pen. Recurs în... → |
|---|
