CSJ. Decizia nr. 2209/2003. Penal. Contestatie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2209/2003
Dosar nr. 876/2003
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 327 din 28 noiembrie 2002, Tribunalul Alba a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul B.D.A. împotriva sentinţei penale nr. 280/1998 a Tribunalului Prahova şi l-a obligat pe condamnat să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că prin contestaţia la executare formulată de contestatorul B.D.A. împotriva sentinţei penale nr. 280/1998 a Tribunalului Prahova s-a solicitat:
- reducerea pedepsei ca urmare a reţinerii incidenţei prevederilor art. 15 C. pen., cu privire la aplicarea facultativă a legii mai favorabile.
A arătat în motivare că după aplicarea OUG nr. 207/2001 şi a Legii nr. 456/2001, art. 146 C. pen., a suferit o modificare a limitei valorice a prejudiciului de la 50 milioane lei, la 2 miliarde lei.
Prejudiciul cauzat de contestator, împreună cu ceilalţi coinculpaţi, a fost de 125.810.140 lei.
S-a susţinut că şi printr-o nouă actualizare a cuantumului prejudiciului, acesta ar fi mai mic de 2 miliarde lei, astfel încât, ar fi firesc să poată beneficia şi contestatorul de prevederile art. 15 C. pen., raportat la prevederile Legii nr. 456/2001.
A mai susţinut că unul din inculpaţii care a fost judecat ulterior, a beneficiat de reducerea pedepsei prin schimbarea încadrării juridice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul, invocând aceleaşi motive ca şi în contestaţie, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale criticate şi pronunţarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie admisă contestaţia la executare aşa cum a fost formulată.
Prin Decizia penală nr. 15 din 28 ianuarie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs condamnatul B.D.A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi rejudecând, reducerea pedepsei ca urmare a aplicării prevederilor art. 13 şi art. 15 C. pen.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 15 C. pen., „când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, iar sancţiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunţarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei şi de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate dispune fie menţinerea, fie reducerea pedepsei.
Pedeapsa aplicată nu poate fi coborâtă sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proporţional cu micşorarea maximului special, prevăzut pentru infracţiunea săvârşită”.
Analizând actele dosarului cauzei în raport de prevederile art. 15 C. pen., se constată că se impune aplicarea dispoziţiilor acestui text de lege în prezenta cauză, în sensul reducerii pedepsei aplicate condamnatului B.D.A.
Astfel, este adevărat că legea nouă (OUG nr. 207/2001 şi Legea nr. 456/2001) a modificat valoarea prejudiciului care definea noţiunea de „consecinţe deosebit de grave”, fără a modifica limita de pedeapsă, aşa încât, nu poate fi vorba de o schimbare a încadrării juridice a faptei comise de condamnat.
Totuşi, raportat la valoarea prejudiciului cauzat, situaţia procesuală a altor coinculpaţi (D.C.I., care a primit, în final, o pedeapsă de 5 ani închisoare), cât, mai ales, la datele personale ale inculpatului, comportamentul acestuia pe timpul detenţiei, atitudinea faţă de faptă, victimă, pedeapsă, faţă de activităţile socio-educative şi productive, care se regăsesc în referatul de evaluare psiho-socială întocmit de Serviciul socio-educativ al Penitenciarului Timişoara, caracterizarea condamnatului efectuată de Penitenciarul Ploieşti, faţă de toate aceste aspecte se apreciază că pedeapsa de 12 ani închisoare este prea aspră şi, în consecinţă, se pot aplica prevederile art. 15 C. pen., în cauza penală de faţă, cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate condamnatului B.D.A., în limitele prevăzute de acest text de lege, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de condamnatul B.D.A. împotriva deciziei penale nr. 15 din 28 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 327 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Alba şi, pe fond, admite contestaţia la executare şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 C. pen., reduce pedeapsa aplicată condamnatului B.D.A. de la 12 ani închisoare, la 9 ani închisoare.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2208/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 2210/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
