CSJ. Decizia nr. 2224/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2224/2003
Dosar nr. 4202/2002
Şedinţa publică din 14 mai 2003
Deliberând asupra recursurilor de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 225 din 28 decembrie 1999, pronunţată de Tribunalul Mureş au fost condamnaţi următorii inculpaţi:
1.-B.M. după cum urmează:
- în baza art. 174 şi art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. b) C. pen., la 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi d) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav;
- în baza art. 211 alin. (1) şi (3) C. pen., la 15 închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi d) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 211 alin. (1) C. pen.;
- în baza art. 279 alin. (1) C. pen., la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi d) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive de la 27 noiembrie 1997, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest.
2. -O.A.V. la 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. (1) şi (3) şi art. 76 lit. d), la 3 luni închisoare.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani şi 3 luni.
Conform art. 83 C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra revocării suspendării condiţionate.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive, respectiv 10 ianuarie 1998 – 6 februarie 1998.
În baza art. 350 alin. (7) C. proc. pen., raportat la art. 160 alin. (5) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpată a cauţiunii de 2.000.000 lei.
În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. şi art. 998,art. 999 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă P.M.F. şi în consecinţă inculpatul B.M. a fost obligat la 82.100 mărci germane sau contravaloarea în lei la data achitării debitului şi la 26.000.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale; la 10.000.000 lei daune morale şi la 150.000 lei lunar în favoarea minorei de la data pronunţării sentinţei până la majorat.
Conform art. 193 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă P.M.F.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
În perioada 1990 – 1994, inculpatul B.M. a urmat cursurile Academiei de poliţie A.I. Cuza din Bucureşti după care a lucrat ca ofiţer la Penitenciarul Bistriţa.
În anul 1996 a fost pensionat medical pe timp de un an, perioadă de timp în care a lucrat în mai multe locuri, printre care şi S.C. I.
Începând cu luna octombrie 1997, inculpatul a intrat în relaţii de concubinaj cu O.A.V. locuind împreună cu chirie în Tg. Mureş.
În cursul anului 1997, inculpatul a schimbat diferite sume de bani în valută la solicitarea martorului M.P., patronul său, sau în interes personal folosind serviciile neautorizate ale unor persoane fizice.
În luna noiembrie 1997, inculpatul a contactat diferiţi schimbători de valută din Tg. Mureş şi Reghin, spunându-le că doreşte să schimbe în valută o sumă foarte mare de lei.
S-a reţinut astfel că, pe 14 noiembrie 1997, inculpatul l-a contactat pe numitul P.E. afirmând că vrea să schimbe 180.000.000 lei şi chiar i-a arătat în portbagajul maşinii o geantă în care se aflau teancuri cu bancnote de 10.000 lei. La data de 19 noiembrie 1997, inculpatul a lăsat un bilet la domiciliul martorului, arătându-i că vrea să schimbe 80000 mărci germane.
La data de 25 noiembrie 1997, inculpatul l-a întâlnit la A.T. din Tg. Mureş pe martorul C.Z. care se ocupă de schimbul ilicit de valută. Inculpatul i-a propus martorului să-i schimbe 80.000 mărci germane şi i-a arătat în portbagaj o cutie în care se aflau mai multe bancnote de 10.000 lei.
Martorul i-a propus inculpatului să se întâlnească a doua zi pentru a efectua schimbul.
C.Z. a luat legătura cu martorul B.M. care l-a contactat pe P.M. din Cluj Napoca care se ocupa de asemenea de schimbul ilicit de valută, propunându-i să vină la Tg. Mureş în măsura în care are suma în valută solicitată de „client”.
La data de 26 noiembrie 1997, victima P.M. a plecat din Cluj Napoca spre Tg. Mureş cu autoturismul proprietate personală.
În aceeaşi zi victima şi martorii B.M. şi C.Z. s-au întâlnit cu inculpatul, în jurul orei 15,00, în Piaţa Bulgarilor din Tg. Mureş.
Cu ocazia discuţiilor purtate inculpatul a afirmat că intenţiona să facă schimbul valutar pentru patronul său M.P., dar îl va efectua la Bistriţa unde valuta este mai ieftină.
Martorul C.Z. a luat legătura cu M.P. pe care îl cunoştea şi a aflat de la acesta că nu a trimis pe nimeni pentru a-i schimba bani.
În aceste condiţii, schimbul valutar nu s-a mai efectuat, iar victima a plecat spre Cluj Napoca unde însă nu a ajuns, cadavrul său fiind descoperit la data de 27 noiembrie 1997 de martorii T.P. şi V.L., în apropierea comunei Band, în locul numit „La oglindă” unde se aruncă gunoiul.
Din raportul medico-legal de autopsie rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat unui politraumatism cu fractură cominutivă craniană, hemoragie subdurală, dilacerare cerebrală, plăgi multiple tăiate înţepate, dispersate pe toată întinderea corpului, penetrante în trahee, hemitorace stâng şi ficat.
Din procesul verbal de cercetare la locul faptei şi din planşele fotografice rezultă că leziunile tanato-generatoare au fost produse în timpul ce aceasta stătea pe scaunul din dreapta al şoferului.
Instanţa a reţinut că la data de 26 noiembrie 1997, după ora 15,30, a urmărit şi oprit victima în zona C.A. din Tg. Mureş şi i-a cerut să se deplaseze la Band pentru a efectua schimbul valutar.
După ce a ucis victima şi şi-a însuşit banii acestuia, inculpatul a lăsat cadavrul în locul unde a fost găsit de martori şi apoi a dus maşina acestuia în Reghin, unde a abandonat-o, luând din aceasta o serie de bunuri din care o parte au fost găsite în autoturismul inculpatului.
S-a mai reţinut că pe ceasul inculpatului s-au găsit urme de sânge aparţinând grupei de sânge 0 I, grupă pe care o avea victima.
Instanţa a reţinut poziţia oscilantă şi contradictorie a inculpatului şi a apreciat că acesta a fost nesincer.
A fost înlăturată susţinerea inculpatului că victima a fost ucisă de un anume K.M. care şi-a însuşit şi banii şi că el nu a făcut altceva decât să se deplaseze la locul unde se afla cadavrul victimei, pentru a se convinge că este reală susţinerea lui K.M. că a ucis pe cineva.
Au fost, de asemenea, înlăturate susţinerile inculpatului în sensul că după ce s-a despărţit de victimă şi de martorii B.M. şi C.Z., s-a deplasat la un atelier auto şi apoi la un restaurant din Tg. Mureş.
S-a mai reţinut că în perioada detenţiei inculpatul i-a trimis martorului M.E.O., prin martorul S.I. un bilet prin care îi cerea să declare că, în ziua de 26 noiembrie 1997, l-a văzut în jurul orei 10,00, în faţa hotelului T. însoţit de un alt bărbat.
Tot din arest inculpatul a trimis concubinei sale un bilet prin care îi cerea să părăsească localitatea, întrucât este „vânată” şi, de asemenea, îi indică un loc în zona Palatului Culturii unde va găsi „ceva”.
Instanţa a reţinut că fapta inculpatului B.M. de a suprima viaţa victimei P.M., faptă comisă cu premeditare şi pentru a ascunde săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. d) C. pen., iar fapta aceluiaşi inculpat de a sustrage de la victimă o sumă de bani aplicându-i lovituri ce au avut ca urmare moartea victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (3) C. pen.
Aşa fiind, s-a constatat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. b) C. pen. şi respectiv 211 alin. (1) C. pen.
În sarcina inculpatului, s-a mai reţinut că a deţinut ilegal un pistol, pe care l-a aruncat în râul Mureş, precum şi muniţie care a fost găsită cu ocazia percheziţiei efectuate în autoturismul inculpatului, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.
Cu privire la inculpata O.A.V. s-a reţinut că se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), întrucât fiind întrebată în legătură cu activitatea inculpatului din 26 noiembrie 1997, a afirmat mincinos că au petrecut ziua împreună şi abia la 2 decembrie 1997, când a fost din nou audiată a declarat că inculpatul a venit târziu acasă şi i-a solicitat să spună, dacă va fi întrebată, că au fost toată ziua împreună.
Cu privire la latura civilă s-a reţinut că sunt întemeiate pretenţiile soţiei victimei privind obligarea inculpatului la plata sumei de 82.100 mărci germane, a 26.000.000 lei, a 10.000.000 lei daune moral, cât şi la plata unei prestaţii lunare către minora rezultată din căsătoria cu victima.
Prin Decizia penală nr. 101/ A din 26 iunie 2002, Curtea de Apel Tg. Mureş a admis apelurile declarate de procuror şi de inculpat şi a desfiinţat în parte sentinţa.
Rejudecând, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav la 20 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Prin aceiaşi decizie s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 211 alin. (1) şi (3) C. pen., în art. 210 alin. (1) C. pen., infracţiune pentru care l-a condamnat pe inculpat la 8 ani închisoare, eliminând pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a dedus la zi arestarea preventivă a inculpatului.
Prin aceiaşi decizie au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpata O.A.V. şi de partea civilă P.M.F. care au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpaţii şi partea civilă au declarat recurs.
În motivarea recursului declarat de inculpata O.A.V. s-a susţinut că în mod greşit a fost condamnată, deoarece în cauză erau incidente dispoziţiile art. 260 alin. (2) C. pen., deoarece şi-a retras mărturia mincinoasă înainte de arestarea inculpatului pentru infracţiunea de omor şi înainte de a se da o soluţie în cauză.
În motivarea recursului declarat de inculpatul B.M. s-a susţinut că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt, deoarece nu a comis infracţiunile de omor şi de tâlhărie şi s-a solicitat achitarea acestuia conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei.
Partea civilă a solicitat casarea hotărârilor şi obligarea inculpatului să-i plătească suma de 10.500.000 lei pe care a luat-o de la victimă şi a dat-o apoi inculpatei O.A.V.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate, dar şi din oficiu, Curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt fondate din următoarele considerente.
Greşit s-a dispus condamnarea inculpatei O.A.V. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, întrucât aceasta beneficiază de cauza de impunitate, prevăzută de art. 260 alin. (2) C. pen.
Fapta martorului care într-o cauză penală civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase, ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurări esenţiale asupra cărora a fost întrebat, constituie potrivit art. 260 alin. (1) C. pen., infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Potrivit art. 260 alin. (2) C. pen., fapta prevăzută în alin. (1) nu se pedepseşte dacă, în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul îşi retrage mărturia.
Din interpretarea alin. (2) al art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), rezultă că arestarea trebuie avută în vedere ca moment până la care se poate retrage mărturia mincinoasă cu consecinţa nepedepsirii faptei, numai în situaţia în care această măsură a fost luată ca urmare a mărturiei mincinoase.
O altă interpretare a textului de lege menţionat ar duce la concluzia de neacceptat, că o persoană care este audiată ca martor într-o cauză penală, după ce s-a produs arestarea inculpatului, şi care face afirmaţii mincinoase pe care apoi le retrage, să nu poată beneficia niciodată de cauza de impunitate.
În speţă, inculpata O.A.V. a făcut afirmaţii mincinoase în favoarea inculpatului B.M. susţinând că la data de 26 noiembrie 1997, acesta a fost acasă împreună cu ea în cursul după amiezii.
În mod evident, declaraţiile inculpatei în acest sens, menite să creeze un alibi inculpatului B.M. nu au determinat luarea măsurii arestării acestuia.
În aceste condiţii, greşit s-a reţinut că retragerea afirmaţiilor mincinoase, deoarece a avut loc după arestarea inculpatului nu produce efectul prevăzut de art. 260 alin. (2) C. pen., ci constituie doar o cauză de atenuare a pedepsei conform art. 260 alin. (3) C. pen.
Din actele dosarului rezultă că încă din faza de urmărire penală, respectiv de la data de 2 decembrie 1997, inculpata a revenit asupra afirmaţiilor din 27 şi 28 noiembrie 1997, precizând că inculpatul B.M. a venit acasă pe 26 noiembrie 1997, în jurul orei 22,30, şi i-a cerut să spună, dacă va fi întrebată, că au fost împreună.
Cum retragerea declaraţiilor mincinoase a avut loc înainte de pronunţarea unei hotărâri sau de a se fi dat o altă soluţie ca urmare a acestor mărturii, fapta inculpatei de a face afirmaţii mincinoase, cu privire la împrejurări esenţiale, nu se pedepseşte.
Aşa fiind, Curtea va admite recursul inculpatei O.A.V. şi conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va casa hotărârile pronunţate şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 260 alin. (2) C. pen., va înceta procesul pornit împotriva inculpatei pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.
Curtea reţine că este, de asemenea, fondat recursul declarat de inculpatul B.M.
Potrivit art. 62 C. proc. pen., „în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe”. Din analiza actelor dosarului rezultă însă, că nu au fost lămurite aspecte esenţiale pentru aflarea adevărului.
Astfel, se constată că raportul medico-legal de autopsie este incomplet, deoarece nu concluzionează cu privire la mecanismul de producere a leziunilor constatate şi care au dus la decesul victimei şi nici cu privire la obiectul sau obiectele vulnerante cu care se puteau produce.
Era, de asemenea, important în cauză să se stabilească ora decesului victimei.
Tot astfel, Curtea considera că era necesară valorificarea urmelor papilare ridicate din autoturismul victimei, pentru a se stabili dacă printre ele se găsesc urme create de inculpat.
Din actele dosarului rezultă că încercarea de identificare a numitului K.M. pe parcursul urmăririi penale s-a făcut fără a se solicita inculpatului o descriere a acestei persoane, lucru pe care acesta l-a făcut abia cu ocazia audierii în faţa instanţei.
Curtea apreciază de asemenea, că prezintă importanţă în cauză să se stabilească şi care era intervalul de timp minim necesar pentru ca inculpatul să oprească victima la ieşirea din Tg. Mureş, să se deplaseze cu aceasta în apropierea localităţii Band, unde se presupune că a avut loc omorul şi apoi să meargă în localitatea Reghin, unde a abandonat autoturismul.
Cum aspectele menţionate sunt esenţiale pentru aflarea adevărului şi nu au fost lămurite pe bază de probe, hotărârile pronunţate sunt contrare legii, fiind supuse casării conform art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
În consecinţă, se va admite recursul inculpatului şi se vor casa hotărârile pronunţate cu privire la acesta referitor la infracţiunile de omor deosebit de grav şi de tâlhărie.
Întrucât pentru aflarea adevărului se impune administrarea unor probe care în faţa instanţei nu s-ar putea face decât cu mare întârziere, se va dispune conform art. 333 C. proc. pen., restituirea cauzei la procuror.
Urmează a se stabili prin completarea raportului medico-legal de autopsie mecanismul de producere a leziunilor care au dus la decesul victimei P.M., obiectul sau obiectele cu care leziunile au fost produse precum şi ora probabilă la care s-a produs decesul.
Se va efectua o expertiză criminalistică pentru a se stabili dacă urmele papilare apte de comparaţie ridicate din maşina victimei au fost create de inculpat. Urmele vor fi comparate şi cu impresiunile digitale ale martorilor B.M. şi C.Z. care au fost în autoturismul victimei la data de 26 noiembrie 1997.
Pe baza descrierii făcute de inculpat se va face portretul robot al persoanei despre care inculpatul afirmă că este cea care a ucis victima şi s-a prezentat sub numele K.M. şi pe baza acestuia se va încerca identificarea acestuia.
Vor fi reaudiaţi martorii B.M. şi C.Z. pentru a se stabili dacă aceştia sunt fumători şi se va stabili şi grupa de sânge a acestora pentru a verifica dacă resturile de ţigară găsite în autoturismul victimei nu au fost lăsate de aceştia când s-au urcat în maşină la Piaţa Bulgarilor.
Se va stabili intervalul de timp minim necesar pentru a se parcurge distanţa de la Tg. Mureş, zona Azomureş, până la locul unde a fost găsit cadavrul victimei şi până la Reghin în locul unde a fost găsit autoturismul victimei.
În vederea lămuririi oricăror alte aspecte esenţiale pentru aflarea adevărului vor putea fi administrate orice alte probe.
Având în vedere că s-a impus restituirea cauzei în vederea completării urmăririi penale, examinarea cauzei în raport de motivele de recurs invocate de inculpat este inutilă.
Apreciind că în cauză există indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă penală şi că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea arestării preventive se va menţine starea de arest a inculpatului.
Întrucât s-a constatat că hotărârile sunt contrare legii cu privire la infracţiunea de omor şi de tâlhărie şi s-a dispus casarea acestora referitor la aceste fapte atât pe latura penală, cât şi pe latura civilă, se va admite şi recursul părţii civile P.M.F.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului B.M. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii B.M. şi O.A.V. şi de către partea civilă P.M.F. împotriva deciziei penale nr. 101/ A din 26 iunie 2002 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Casează sus-menţionata decizie precum şi sentinţa penală nr. 279 din 7 decembrie 2001 a Tribunalului Mureş referitor la inculpata O.A.V. şi cu privire la inculpatul B.M. numai sub aspectul infracţiunilor de omor deosebit de grav şi de tâlhărie, atât în ceea ce priveşte latura penală, cât şi cea civilă.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 260 alin. (2) C. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei O.A.V. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. (1) şi (3) C. pen.
Înlătură dispoziţiile art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată inculpatului B.M. în pedepsele componente astfel:
- 20 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. d) C. pen.;
- 8 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., şi,
- un an închisoare, pentru infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.
În baza art. 333 C. proc. pen., restituie la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, cauza cu privire la inculpatul B.M. în vederea completării urmăririi penale referitor la infracţiunile de omor deosebit de grav şi tâlhărie asupra victimei P.M.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor cu privire la inculpatul B.M.
Menţine starea de arest a inculpatului B.M.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului B.M., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2222/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2225/2003. Penal. Art.215 alin.3, 5 c.pen.... → |
|---|
