CSJ. Decizia nr. 2211/2003. Penal. Conflict de competenta. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2211/2003
Dosar nr. 1381/2003
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra conflictului negativ de competenţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 3975 din 24 mai 2002, partea vătămată R.I. S.A. a cerut condamnarea inculpaţilor S.P. şi G.I., ambii domiciliaţi în Bucureşti, pentru infracţiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen. şi obligarea la despăgubiri reprezentând capitalul social şi restituirea patrimoniului societăţii.
Prin sentinţa penală nr. 1560 din 18 noiembrie 2002, Judecătoria Târgovişte a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti. Pentru a hotărî astfel, s-a motivat că din moment ce inculpaţii domiciliază în Bucureşti, infracţiunea reclamată a fost comisă în Bucureşti, iar persoana vătămată are sediul în Bucureşti, potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 342/2003 la Judecătoria Bucureşti care la al treilea termen de judecată a pus în discuţie cererea părţii vătămate prin care a fost invocată excepţia de necompetenţă teritorială. Prin sentinţa penală nr. 428 din 5 martie 2003 Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Târgovişte şi constatând conflictul negativ de competenţi, în baza art. 43 alin. (3) C. proc. pen., a sesizat Curtea Supremă de Justiţie, instanţă superioară comună.
În motivarea hotărârii s-a arătat că partea vătămată a ales adresând plângerea Judecătoriei Târgovişte, localitate în care îşi desfăşoară activitatea şi unde s-a produs prejudiciul. Împrejurarea că sediul social al părţii vătămate se află raza sectorului 1 Bucureşti, nu are relevanţă sub aspectul competenţei teritoriale, deoarece, esenţial este locul unde persoana vătămată sau făptuitorul locuiesc efectiv, numai aici putându-se realiza o administrare eficientă a probelor.
În soluţionarea conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:
Potrivit art. 279 alin. (1) C. proc. pen., punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a părţii vătămate în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că o atare plângere este necesară, iar potrivit alin. (2) lit. a) al aceluiaşi articol, plângerea prealabilă în cazul infracţiunii, prevăzute de art. 213 C. pen., se adresează instanţei de judecată.
Pe de altă parte, potrivit art. 30 alin. (1) lit. a) şi d) C. proc. pen., competenţa după teritoriu este determinată de locul unde a fost săvârşită infracţiunea, unde a fost prins făptuitorul, unde locuieşte făptuitorul şi unde locuieşte persoana vătămată.
Din conţinutul acestor texte de lege rezultă că, în cazul plângerii prealabile partea vătămată are alegerea instanţei, neexistând criterii preferenţiale în ordinea stabilită în art. 30 alin. (1) C. proc. pen., preferinţa legală putând opera numai în cazul sesizării a două sau mai multe instanţe din cele arătate.
Din adresa nr. 3975 din 2 octombrie 2002 a Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti, rezultă că firma R.I. S.A., are adresa în Bucureşti.
Potrivit procurii speciale prin care P.M., administrator şi acţionar al R.I. S.A., îl împuterniceşte pe P.G. să-l reprezinte în calitate de mandatar, firma, parte vătămată are sediul în Bucureşti.
Inculpaţii domiciliază în Bucureşti, iar faptele imputate acestora au fost săvârşite în Bucureşti câtă vreme primii sunt somaţi în Bucureşti de către P.M. să nu vândă sau să cumpere pentru orice proprietate sau act din societatea sa.
Chiar dacă din conţinutul textelor de lege invocate, art. 279 alin. (1) şi art. 30 alin. (1) lit. a) şi d) C. proc. pen., rezultă că în cazul plângerii partea vătămată are alegerea instanţei, neexistând criterii preferenţiale, partea vătămată trebuie totuşi să adreseze plângerea fie instanţei locului săvârşirii infracţiunii, fie celei unde locuieşte făptuitorul, fie celei a locului unde locuieşte partea vătămată şi nu mandatarul acesteia. Aşa cum rezultă din cele ce preced toate aceste criterii, se referă la un singur loc, Municipiul Bucureşti.
Aşa fiind, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, instanţă ierarhic superioară comună în conformitate cu art. 43 alin. (7) C. proc. pen., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii S.P. şi G.I. în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2210/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 2222/2003. Penal → |
|---|
