CSJ. Decizia nr. 2225/2003. Penal. Art.215 alin.3, 5 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2225/2003
Dosar nr. 217/2003
Şedinţa publică din 14 mai 2003
Deliberând asupra recursului de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 192 din 2 octombrie 2002, pronunţată de Tribunalul Buzău s-a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi din infracţiunea, prevăzută de art. 13 din Legea 87/1994 în infracţiunea, prevăzută de art. 13 din Legea 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin susmenţionata sentinţă inculpata Ş.N. a fost condamnată după cum urmează:
1. în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 şi art. 76 C. pen., la 5 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune prin emitere de cecuri, cu consecinţe deosebit de grave.
2. în baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 şi art. 76 C. pen., la un an închisoare, pentru înşelăciune în convenţie prin emiterea de bilete la ordin.
3. în baza art. 13 din Legea 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 5 luni închisoare, pentru evaziune fiscală.
În baza art. 33, art. 34 şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 3 ianuarie 2002, la zi.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceleiaşi inculpate, pentru infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei pentru actele materiale cuprinse în conţinutul infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., comise împotriva S.C. S.R.G. şi S.C. A.C.O. Buzău.
Inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. D.C. S.R.L. Buzău la plata următoarelor despăgubiri civile:
- 491.704.281 lei către S.C. M. S.A..
- 14.523.486 lei către S.C. D. S.R.L.;
- 789.620.478 lei către S.C. B.P. S.A.;
- 290.239.654 lei către P.P. S.R.L.;
- 370.646.620 lei către S.C. P. S.A.;
- 9.420.333 lei către S.C. C. S.A.;
- 30.000.000 lei către S.C. S.C. S.R.L.;
- 180.000.000 lei către S.C. C. 92;
- 390.837.360 lei către S.C. V. S.A.;
- 476.736.326 lei cu majorările calculate la data achitării debitului către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău.
S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat S.C. M.I.E. S.R.L.
S-a constatat că pentru infracţiunea de delapidare nu există constituire de parte civilă.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurător.
În baza art. 7 şi art. 21 din Legea 26/1990 s-a dispus înaintarea unei copii a hotărârii la registrul comerţului Buzău.
Inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente la 12.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
În perioada octombrie – decembrie 2001, S.C. D.C. S.R.L., al cărei administrator este inculpata, a achiziţionat mărfuri de la mai multe societăţi comerciale pentru plata cărora inculpata a emis file cec şi bilete la ordin deşi societatea nu avea disponibil în cont şi nu exista nici posibilitatea constituirii proviziei necesare până la termenul scadent şi se afla şi în interdicţie bancară.
Prin inducerea în eroare a reprezentanţilor societăţilor comerciale s-a creat acestora un prejudiciu total de peste 2 miliarde lei.
Astfel s-a reţinut că de la S.C. M.I.E. s-a achiziţionat marfă în valoare de 47.553.925 lei pentru care a fost emisă o filă cec fără acoperire. Prejudiciul a fost acoperit ulterior.
Pentru marfa achiziţionată de la S.C. M. S.A. Bucureşti inculpata a emis 13 cecuri în valoare de 491.704.281 lei. Prejudiciul nu a fost acoperit.
Inculpata a emis un cec pentru suma de 69.545.846 lei pentru achitarea mărfurilor achiziţionate de la S.C. D. S.R.L. Bucureşti. Din acest prejudiciu a fost recuperată suma de 55.022.360 lei.
S-a mai reţinut că inculpata a emis 9 file cec în valoare de 789.620.478 lei reprezentând c/val. mărfurilor achiziţionate de la S.C. B. S.A. Bucureşti.
Tot astfel, pentru achitarea mărfurilor achiziţionate de la S.C. P.P. S.R.L. inculpata a emis 8 cecuri fără acoperire în valoare de 290.239.654 lei.
Inculpata a emis de asemenea, 9 cecuri fără acoperire în valoare de 332.512.676 lei şi un bilet la ordin pentru suma de 38.133.944 lei, prejudiciind în acest fel S.C. P. S.A. Bucureşti cu suma totală de 370.646.620 lei.
A mai fost emis un cec fără acoperire, pentru achitarea mărfii în valoare de 43.910.000 lei achiziţionată de S.C. C. S.A. Pârşcov. Prejudiciul a fost acoperit în parte prin plată, partea vătămată constituindu-se parte civilă cu suma de 9.420.330 lei.
S-a reţinut de asemenea, că inculpata a emis un cec fără acoperire pentru suma de 30.000.000 lei prejudiciind partea civilă S.C. S. S.R.L. Buzău şi 4 cecuri fără acoperire pentru suma totală de 180.000.000 lei, sumă cu care a fost prejudiciată S.C. C. 92 Buzău.
Inculpata a emis 3 cecuri şi 5 bilete la ordin prejudiciind S.C. V. S.A. Focşani cu suma de 390.837.360 lei.
Instanţa a reţinut că toate cecurile şi biletele la ordin reprezentând c/val. marfă au fost refuzate la plată pentru lipsă de disponibil.
S-a apreciat că, întrucât alin. (4) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), face referire numai la emiterea de cecuri, se impune schimbarea încadrării juridice în două infracţiuni de înşelăciune, una realizată prin emitere de cecuri şi cealaltă prin emiterea biletelor la ordin.
S-a reţinut că pentru trei dintre actele materiale descrise în actul de sesizare a instanţei se impune achitarea, întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală.
Astfel, din actele dosarului nu rezultă că inculpata a emis cecuri sau bilete la ordin fără acoperire către S.C. S.C. S.R.L. Bucureşti pentru suma de 190.444.970 lei reprezentând c/val. marfă achiziţionată în perioada 17 octombrie 2001 – 1 noiembrie 2001. Din declaraţiile reprezentantului societăţii rezultă că la 20 noiembrie 2001, inculpata a emis un cec în valoare de 102.245.000 lei care a fost onorat de bancă.
De asemenea, s-a reţinut că nu constituie infracţiune fapta inculpatei de a emite un cec către S.C. R.G. S.R.L. Buzău în sumă de 200.000.000 lei reprezentând împrumutul primit de la reprezentantul acestei societăţi, care nu a fost cu nimic indus în eroare, deoarece cunoştea problemele financiare ale societăţii inculpatei, împrumutul fiind acordat tocmai pentru rezolvarea acestora.
Instanţa a constatat de asemenea, că între societatea inculpatei şi S.C. A.C. S.R.L. Buzău nu au existat nici un fel de relaţii comerciale iar inculpata a emis într-adevăr un cec fără acoperire pentru 30.000.000 lei dar pentru achitarea mărfurilor achiziţionate de la S.C. S.C. S.R.L. care apoi a girat cecul către S.C. A.C. S.R.L. Buzău.
S-a mai reţinut că în perioada mai 2000 – noiembrie 2001, inculpata nu a înregistrat în evidenţele societăţii facturi cu care a achiziţionat mărfuri în valoare de 552.021.369 lei, iar în perioada martie – noiembrie 2001, nu a înregistrat veniturile obţinute din vânzări în sumă de 2.542.428.500 lei, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, inculpata sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor şi taxelor în sumă de 476.736.326 lei.
Instanţa a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (2) C. pen., dată fiind calitatea de asociat unic a inculpatei.
Prin Decizia penală nr. 610 din 18 decembrie 2002, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat de procuror, a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente şi a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru care a condamnat-o pe inculpată la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., înlăturând dispoziţiile privind achitarea inculpatei pentru faptele comise în dauna părţilor vătămate S.C. S.P., R.G. şi S.C. A.C. S.R.L.
În baza art. 2151 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpata a fost condamnată la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-au înlăturat dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., reţinute pentru infracţiunea, prevăzută de art. 13 din Legea 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi s-a dispus condamnarea inculpatei pentru această infracţiune la 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpata a fost obligată să aducă în patrimoniul S.C. D.D. S.R.L. Buzău suma delapidată de 3.353.640.268 lei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceiaşi decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpată.
S-a dedus la zi detenţia preventivă.
Inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpata a declarat recurs în motivarea căruia a arătat că în cauză era necesară efectuarea unei expertize contabile pentru a se stabili care este prejudiciul real cauzat de inculpată având în vedere faptul că în unele cazuri au fost emise pentru plata aceloraşi sume şi cecuri şi bilete la ordin.
S-a mai arătat în motivarea recursului că greşit au fost înlăturate circumstanţele atenuante.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 62 C. proc. pen., „în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe”.
În speţă, pe parcursul procesului inculpata a susţinut că prejudiciul pe care l-a cauzat prin înşelăciune este mai redus decât cel reţinut în sarcina sa, întrucât au fost situaţii în care cecurile emise pentru achitarea unor mărfuri sunt dublate de bilete la ordin şi a solicitat efectuarea unei expertize contabile care să stabilească valoarea reală a prejudiciului.
Este evident că prejudiciul cauzat prin infracţiune constituie un element esenţial atât pentru soluţionarea laturii penale, cât şi pentru soluţionarea laturii civile.
Pe de altă parte se reţine că pentru lămurirea acestui aspect, în vederea aflării adevărului, actele aflate la dosar sunt insuficiente impunându-se şi efectuarea unei expertize contabile.
Aşa fiind, se constată că practic atât instanţa de fond, cât şi cea de apel nu au lămurit cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, hotărârile pronunţate fiind din acest punct de vedere contrare legii şi ca atare supuse casării conform art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
În consecinţă, se va admite recursul inculpatei şi conform art. 38515 pct. 2 lit. c) alin. ultim C. proc. pen., se vor casa hotărârile atacate şi se va trimite cauza spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize contabile care să stabilească prejudiciul real cauzat de inculpată prin infracţiunea de înşelăciune şi în ce măsură acesta a fost recuperat.
Faţă de soluţia de casare cu trimitere impusă de necesitatea administrării de probe este inutilă examinarea cauzei sub aspectul celuilalt motiv de recurs invocat, problema individualizării pedepselor urmând a face şi ea obiectul rejudecării.
Se va menţine starea de arest a inculpatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata Ş.N. împotriva deciziei penale nr. 610 din 18 decembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 192 din 2 octombrie 2002 a Tribunalului Buzău şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Buzău.
Menţine starea de arest a inculpatei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2224/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2226/2003. Penal → |
|---|
