CSJ. Decizia nr. 2513/2003. Penal

Decizii penale CSJ 2003

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2513/2003

Dosar nr. 2194/2003

Şedinţa publică din 27 mai 2003

Deliberând asupra cauzei penale de faţă;

Din actele dosarului, rezultă următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din dosarul penal nr. 1359/2003, dată la 14 mai 2003, s-a dispus admiterea sesizării Parchetului Naţional Anticorupţie, doar în ceea ce priveşte pe inculpatul P.I. şi s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive cu 30 de zile, de la 14 mai 2003, la 12 iunie 2003, inclusiv.

S-a respins cererea de prelungire formulată de Parchetul Naţional Anticorupţie în ceea ce priveşte pe inculpaţii B.A. şi G.G.

Pentru a se pronunţa astfel, s-a avut în vedere că în ceea ce priveşte pe inculpaţii B.A. şi G.G. s-a pronunţat Decizia penală nr. 2182 din 3 mai 2003 de către Curtea Supremă de Justiţie, în urma căreia inculpaţii sunt în stare de libertate.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.I. s-a avut în vedere că se menţin temeiurile de arestare, prevăzute de art. 155 C. proc. pen., prelungirea duratei măsurii arestării preventive fiind necesară pentru efectuarea în condiţii corespunzătoare a confruntării inculpatului şi martorilor, a verificării înscrisurilor găsite la percheziţie şi a întrebării inculpatului asupra acestora.

Împotriva încheierii, în termen legal, inculpatul P.I. a declarat recurs, invocând ca motiv de casare greşita aplicare a legii [(art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.)].

Inculpatul a arătat că nu subzistă temeiurile arestării, deoarece urmărirea penală fiind aproape terminată, iar ceilalţi doi coparticipanţi fiind în stare de libertate nu se mai poate considera că prezintă pericol pentru ordinea publică. S-a solicitat respingerea prelungirii.

Curtea examinând încheierea atacată, în raport de critica adusă şi de dispoziţiile legale constată că recursul este nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 155 C. proc. pen., prelungirea arestării se face în caz de necesitate şi numai motivat.

În sarcina inculpaţilor B.A. şi P.I. se efectuează urmărirea penală în legătură cu fapta acestora, care în calitate de ofiţeri ai Poliţiei Rutiere (P.I. fiind şi şef) din cadrul I.P.J. Satu Mare, în perioada 1998/2003, au pretins şi primit de la inculpatul G.G., pentru a admite la examen peste 100 persoane ce doreau permis de conducere, dându-le anticipat cheia subiectelor de examinare.

Impunându-se continuarea urmăririi penale cu audierea candidaţilor, confruntarea inculpaţilor şi a acestora cu martorii, examinarea şi prezentarea documentelor ridicate cu ocazia percheziţiei, instanţa consideră că este în interesul unei bune desfăşurări a urmăririi penale să se prelungească durata arestării inculpatului P.I.

Astfel fiind, în conformitate cu dispoziţiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge recursul ca nefondat şi în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat, incluzând onorariul avocatului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat deinculpatul P.I. împotriva încheierii din 14 mai 2003, pronunţată în dosarul nr. 1359/2003 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2003.

← CSJ. Decizia nr. 2512/2003. Penal  CSJ. Decizia nr. 2516/2003. Penal. Art.223 alin.3 c.pen. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 2513/2003. Penal