CSJ. Decizia nr. 2522/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2522/2003
Dosar nr. 3927/2002
Şedinţa publică din 28 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia II-a penală, prin sentinţa nr. 500 din 24 mai 2002, a condamnat pe inculpatul P.F. la 10 (zece) ani de închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de comercializare de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 64, art. 65 şi art. 71 C. pen. şi la 2 ani de închisoare, pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., cele două pedepse privative de libertate au fost contopite în cea mai grea.
Inculpatul a fost menţinut în stare de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenţia preventivă, de la 3 iulie 2001 până la zi.
De la inculpat, a fost confiscată cantitatea de 1,25 grame heroină.
Inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut, în esenţă, că, la data de 3 iulie 2001, inculpatul a fost prins în timp ce avea, asupra sa, cantitatea de 1,25 grame heroină, pe care o deţinea în vederea comercializării, cum confirmă martorii R.P., C.I.R. şi I.A.B., care declară că au mai cumpărat, de la el, asemenea droguri.
Inculpatul a declarat apel, cerând reducerea pedepsei, deoarece deţinea heroină pentru consum propriu şi nu pentru a o comercializa.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 482/ A din 21 august 2002, a respins, ca nefondat, apelul şi a dedus în continuare, detenţia preventivă a inculpatului, pe care l-a obligat la 800.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Prin recursul de faţă, inculpatul critică Decizia, motivând, în principal, că nu el a comis faptele imputate şi, în subsidiar, că i s-a aplicat o pedeapsă excesiv de severă.
Recursul este fondat, în partea privitoare la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.
Actul de constatare de la dosar atestă, fără dubiu, că, la data de 3 iulie 2001, în prezenţa martorilor R.N.O., M.G. şi P.C., lucrătorilor de poliţie I.C. (maior), C.D. (locotenent), G.A. (sublocotenent) şi T.P. (plutonier) l-au prins pe inculpat având asupra lui cantitatea de 1,25 grame heroină.
Martorii R.P., I.C.R. şi I.A.B. declară că inculpatul comercializează droguri.
Ca atare, instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, pe care au calificat-o corespunzător.
La individualizarea pedepselor, însă, instanţele nu au avut în vedere că inculpatul nu a mai fost condamnat şi că, aşa cum declară martorii P.F. şi C.M, până la data de 3 iulie 2001, a avut o comportare bună, în societate, circumstanţe atenuante care puteau fi recunoscute.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul va fi admis, iar pedeapsa aplicată inculpatului va fi redozată, ca efect al circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., recunoscute în favoarea inculpatului, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva deciziei penale nr. 482/ A din 21 august 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 500 din 24 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la individualizarea pedepselor principale aplicate inculpatului.
Înlătură aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) şi ale art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, aplicată inculpatului, în pedepsele componente de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de comercializare de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Modifică pedepsele aplicate inculpatului, în sensul că prin reţinerea prevederilor art. 74 şi art. 76 C. pen., le reduce după cum urmează:
- pentru infracţiunea, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de la 10 ani închisoare, la 7 ani închisoare şi
- pentru infracţiunea, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 de la 2 ani închisoare, la un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul P.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 3 iulie 2001, la 28 mai 2003.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2521/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2523/2003. Penal → |
|---|
