CSJ. Decizia nr. 2521/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2521/2003
Dosar nr. 3757/2002
Şedinţa publică din 28 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 379 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, inculpatul M.N. a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi e), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 650 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 129 din 1 martie 2000 a Tribunalului Bucureşti, rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 5 ani închisoare.
Din pedeapsă s-a dedus durata arestării preventive de la 11 noiembrie 2001 la zi, s-a luat act că partea vătămată I.A. nu s-a constituit parte civilă, iar inculpatul a fost obligat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în fapt că inculpatul, în ziua de 11 noiembrie 2001, a pătruns în autoturismul aparţinând părţii vătămate I.A., parcat în stradă, prin forţarea încuietorilor, a încercat să demonteze radiocasetofonul. Fiind surprins de partea vătămată, inculpatul a ameninţat-o cu un cuţit şi un spray paralizant pentru a-şi asigura scăparea, dar a fost imobilizat şi predat lucrătorilor de poliţie sosiţi între timp la faţa locului.
Prin Decizia penală nr. 506 din 16 august 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat prin care solicita reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii, inculpatul menţionat a declarat recurs, reiterând motivul din apel referitor la cuantumul pedepsei aplicate, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
La aplicarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în care sens a ţinut seama de gradul sporit de pericol social al infracţiunii comise (spargerea unui autoturism parcat în loc public şi încercarea de a demonta radiocasetofonul şi folosirea unor arme, cuţit şi spray paralizant pentru a-şi asigura scăparea), cât şi al persoanei inculpatului (recidivist din condamnări pentru tâlhărie şi furturi repetate), astfel că pedeapsa stabilită este necesară pentru reeducarea sa şi prevenirea comiterii altor infracţiuni.
În consecinţă, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat şi a fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva deciziei penale nr. 506/ A din 16 august 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 11 noiembrie 2001, la 28 mai 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2520/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2522/2003. Penal → |
|---|
