CSJ. Decizia nr. 2520/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2520/2003
Dosar nr. 3749/2002
Şedinţa publică din 28 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 436 din 16 mai 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), C. pen., text de lege în baza căruia a dispus condamnarea inculpatului L.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 350 C. proc. pen., a dispus arestarea inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost computată prevenţia de 24 de ore din 6 iunie 2001.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 13.000.000 lei despăgubiri civile către partea vătămată R.G.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut în fapt, următoarele.
La data de 6 mai 2001, inculpatul aflându-se pe şoseaua Pantelimon, a urmărit-o pe partea vătămată R.G. şi a intrat cu aceasta în scara blocului, unde a invitat-o să urce în lift. Deoarece, aceasta a refuzat, inculpatul i-a smuls lanţul de la gât, lovind-o cu piciorul în stomac.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul L.M., solicitând admiterea lui, casarea hotărârii atacate şi în principal, achitarea sa pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu este autorul faptei. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 485 din 21 august 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul L.M., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor şi în principal, achitarea sa pentru infracţiunea de tâlhărie, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu el este autorul faptei.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în raport de materialul probator administrat în cauză şi a aplicat o pedeapsă corect proporţionalizată, conform criteriilor de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Susţinerile inculpatului în sensul că nu este autorul infracţiunii de tâlhărie comisă la data de 6 mai 2001 asupra părţii vătămate R.G., sunt infirmate de probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţii vătămate coroborate cu recunoaşterile din grup şi planşele foto, aceasta indicându-l, fără ezitare, că inculpatul este autorul faptei precum şi procesul verbal de confruntare dintre partea vătămată şi inculpat.
Astfel, partea vătămată a relatat în declaraţiile sale că persoana care a atacat-o şi i-a smuls lănţişorul de la gât, avea păr şaten închis strâns în coadă, purtând în ureche un cercel de argint, îmbrăcat într-un hanorac de culoare bleumarin, cu glugă, aspecte confirmate şi de depoziţiile inculpatului care a recunoscut că într-adevăr poartă plete strânse în coamă.
De asemenea, hanoracul purtat de inculpat şi descris de partea vătămată a fost adus şi predat organelor de poliţie de către mama inculpatului, la data de 6 iunie 2001.
Având în vedere aceste probe, se constată că instanţele au reţinut corect că inculpatul L.M. este autorul infracţiunii de tâlhărie pentru care a fost condamnat, neexistând deci motive să se dispună achitarea lui pentru această faptă.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, se constată că aceasta corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea şi împrejurările comiterii ei, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o atitudine nesinceră, negând constant infracţiunea comisă.
De altfel, pedeapsa de 5 ani închisoare, sub aspectul cuantumului său este în măsură să asigure reeducarea inculpatului, în vederea reinserţiei sale în societate şi prevenţia generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul L.M. să fie respins, ca nefondat.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M. împotriva deciziei penale nr. 485 din 21 august 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 252/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2521/2003. Penal → |
|---|
