CSJ. Decizia nr. 256/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.256/2003
Dosar nr.4156/2002
Sedinţa publică din 21 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul S.I.M. împotriva deciziei penale nr.534 din 6 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală.
S-a prezentat recurentul inculpatul S.I.M., aflat în stare de arestat, asistat de avoca.
Z. C., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind intimata parte civilă J.G.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a slicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor atacate şi, în principal, achitarea pentru infracţiunea dedusă judecăţii în temeiul dispoziţiilor art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.c din Codul de procedură penală, întrucâtnu el este autorul infracţiunii.
In subsidiar, s-a cerut reducerea pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca nefondat, motivând că, din probatoriul administrat la dosarului cauzei rezultăcu certitudine că inculpatul este autorul faptelor pentru care a fost condamnat, iar pedeapsa a fost corect individualizată, în cauză neidentificându-seelemente noi care să conducă la o nouă reindividualizare.
Inculpatul, în ultimul cuvânt acordat, a susţinut că este nevinovat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
TribunalulBucureşti, Secţia I penală, prinsentinţa penală nr.584 din 21 iunie 2002 l-a condamnatpe inculpatul S.I.M. la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii deviol prevăzută de art.197 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal şi la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.b, d şi fdin Codul penal, cu aplicarea art.37 lit.b din acelaşi cod.
In baza art.33 lit.a şi 34 lit.b Cod penal pedepsele au fost contopite şi s-a dispus ca inculpatulsă execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interziceriidrepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal pe o durată de 3 ani.
A constatat că inculpatul este arestatîn altă cauză.
In baza art.116 din Codul penal a luat măsura interzicerii de a se afla în Bucureşti pe o durată de 3 ani.
Inculpatul a fost obligat să restituie părţii civile J.G. obutelie sau să o despăgubească cu suma de 600.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
In noaptea de 17/18 august 2000, inculpatul, cunoscând că J.G., în vârstă de 80 ani, locuieşte singură, a pătruns în locuinţa acesteia înarmat cu un cuţit, cu care a ameninţat-o şi a întreţinut relaţii sexuale împotrivavoinţei persoanei vătămate. La plecarea din locuinţă a tăiat furtunul butelieide aragaz şi a luat butelia pe carea doua zi avândut-o unei persoane neidentificate.
Impotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul care a criticat-o ca nelegală şi netemeinică, susţinândcă nu el este autorul infracţiunilor şi că în cursul urmăririi penale nu i-au fost respectate drepturile, neavând posibilitatea să-şi formulezeo apărare corespunzătoare.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală, prin Decizia nr.534 din 6 septembrie 2002 a admis apelul inculpatului, a desfiinţatparţial sentinţa şi a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauza dedusăjudecăţii de la 22 august 2000 la 27 august 2000, iar prima instanţă a omis să deducă din pedeapsă arestul preventiv executat.
Cu privire la motivele de apel s-a arătat în decizie că, prin declaraţia datăla 23 august 2000 inculpatul a recunoscutfaptele comise detaliind împrejurările în care le-a săvârşit. Ulterior, inculpatula revenit şi a susţinut că nu el este autorul infracţiunilor, dar a motivat, instanţa de apel, vinovăţia este dovedită cu recunoaşterea din grup de către partea vătămată, depoziţiile martorilor A.S. şi G.M.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a criticat Decizia pentru aceleaşi motive, susţinând că nu el este autorul infracţiunilorşi că organele de poliţie l-au forţat să recunoască fapta.
Recursul este nefondat.
Verificând actele şi lucrările de la dosar se constată că, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut corect situaţia de fapt, încadrând faptele în textele de lege corespunzătoare pentru care i-a aplicatinculpatului pedepse cu respectarea prevederilorart.72 Cod penal.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor deoarece a fost recunoscut de partea vătămatăşi lucru cel mai important, martorii audiaţi au arătat că l-auvăzut cu o butelie pe care o ofereaspre vânzare. Acea butelie a fost vândută de inculpat unei persoane necunoscute dar pentru a nu da naştere la bănuieli căprovine din furt a fost vândută fărăreductor – (ceasul de presiune). La percheziţia efectuată în imobilul unde a locuit inculpatulîntre paturi a fost găsit un reductor (ceas de butelie) cu o bucată de furtun tăiat de circa 7 cm lungime.
Prin constatarea tehnico-ştiinţifică efectuatăîn cauză (f.35 – 40 d.u.p.) s-a stabilit că această bucată de furtun se îmbină pe tăietură cu restul de furtun rămas la aragazul din locuinţa părţii vătămate.
Pentru considerentele arătate, având în vedere că verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art.3859 alin.3 Cod procedură penală nu se constată existenţaşi altor motivecare analizate din oficiu să ducă la casare,urmează a se constata că recursul estenefondat şi a fi respins ca atare în conformitate cu art.38517 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.
In baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul urmează să fie abligat să plătească 1.400.000 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I.M., împotriva deciziei penale nr.534 din 6 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală.
Deduce din pedeapsă reţinerea şi perioada executată în arest preventiv de la 22 august 2000 la 27 august 2000.
Constată că inculpatul e arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuielijudiciarecătrestat,dincaresumade300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se vaavansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2519/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2561/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
