CSJ. Decizia nr. 2561/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr. 2561/2003
Dosar nr. 5023/2002
Sedinţa publică din 29 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 183 din 29 aprilie 2002, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpaţii:
1. S.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracţiunea, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu art. 41 C. pen., art. 99 şi art. 109 C. pen., furt calificat, faptă din perioada iulie 2000 – ianuarie 2002, parte vătămată SC C. SA Ploieşti, prejudiciul fiind de 15.393.910 lei, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu menţinerea stării de arest şi deducerea perioadei arestării preventive de la 12 ianuarie 2002, la zi.
2. C.N. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracţiunea, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu art. 41 C. pen., art. 75 lit. c) C. pen., furt calificat, cu menţinerea stării de arest şi deducerea arestării preventive la zi, începând cu data de 12 ianuarie 2002, cu aplicarea finală a art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), faptă din perioada august - noiembrie 2001, partea vătămată SC C. SA Ploieşti, prejudiciul fiind în sumă de 12.433.554 lei.
3. P.D.S. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea, prevăzută şi pedepsită de art. 217 alin. (3) C. pen., distrugere şi la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea, prevăzută şi pedepsită de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c), furt calificat, pedepse contopite conform art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute sancţiunea cea mai grea de 4 ani închisoare, cu art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu menţinerea stării de arest şi deducerea perioadei arestării preventive la zi cu începere de la 12 ianuarie 2002.
4. S.E. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracţiunea, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu menţinerea stării de arest şi deducerea perioadei arestării preventive de la 12 ianuarie 2002, la zi.
5. P.N.G. la 6 luni închisoare, pentru infracţiunea, prevăzută şi pedepsită de art. 264 alin. (1) C. pen., favorizare a infractorului, după schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din art. 26, raportat la art. 20, raportat la art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu menţinerea stării de arest şi deducerea perioadei arestării preventive, de la 18 ianuarie 2002, la zi.
6. P.M.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea, prevăzută şi pedepsită de art. 217 alin. (3) C. pen., distrugere, faptă din vara anului 2000, parte vătămată SC C. SA Ploieşti, prejudiciul fiind de 3.419.520 lei şi la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), furt calificat, faptă din perioada iulie 2001 - ianuarie 2002, prejudiciul cauzat părţii civile SC C. SA Ploieşti fiind de 3.064.320 lei. În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, stabilindu-se spre executare pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, cu art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu menţinerea stării de arest şi deducerea perioadei arestării preventive de la 18 ianuarie 2002, la zi.
7. C.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 217 alin. (3) C. pen., distrugere, faptă din vara anului 2000, parte vătămată fiind SC C. SA Ploieşti şi prejudiciul cauzat de 3.419.520 lei şi la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), furt calificat, faptă din iulie 2001 - ianuarie 2002, prejudiciul 3.064.320 lei în dauna aceleiaşi părţi vătămate, pedepse contopite conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 4 ani închisoare, cu art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu menţinerea stării de arest şi deducerea perioadei arestării preventive de la 19 ianuarie 2002, la zi.
8. R.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 26, raportat la art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c) C. pen., complicitate la furt calificat, faptă din august - noiembrie 2001, parte vătămată SC C. SA Ploieşti cu un prejudiciu în valoarea de 12.433.554 lei, aplicându-se în final dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În soluţionarea laturii civile a cauzei, instanţa de fond a admis acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată SC C. SA ploieşti, obligând inculpaţii în solidar la despăgubiri civile, astfel:
Pentru remedierea conductei avariate ca urmare a infracţiunii de distrugere, au fost obligaţi în solidar inculpaţii P.D.S., P.M.I. şi C.C. la plata sumei de 3.419.520 lei; inculpaţii S.M., C.N., S.E. şi R.I. la plata sumei de 12.433.554 lei; inculpaţii S.M. şi P.D.S. la plata sumei de 2.960.370 lei; inculpaţii P.D.S., P.M.I. şi C.C. la plata sumei de 3.064.320 lei.
Prin aceeaşi sentinţă s-a luat act că martorii cumpărători de bună-credinţă I.N. şi M.S. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
În final, fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de câte 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpaţii S.M., C.N., S.E., R.I. şi la câte 450.000 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu.
S-a dispus prin hotărâre confiscarea instalaţiei artizanale folosită de inculpaţi la sustragerea produsului petrolier.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în baza probelor administrate, următoarea situaţie de fapt:
În vara anului 2000, inculpatul C.C. a observat la liziera pădurii Frăsineanca de lângă localitatea Măneşti, o conductă, prin care se transportau produse petroliere şi s-a hotărât să o spargă şi să sustragă aceste produse. În acest sens, inculpatul i-a contactat pe P.M.I., P.D.S. şi P.A.V. şi împreună au săpat un şanţ, au perforat conducta şi au montat un ştuţ metalic, la care au ataşat un furtun de 4 ml., prevăzut cu robinet, cauzând un prejudiciu prin fapta de distrugere părţii civile SC C. SA Ploieşti de 3.419.520 lei. Cu această instalaţie, în mai multe rânduri, inculpaţii au sustras 1.000 litri gazolină în valoarea de 3.064.320 lei, pe care au vândut-o unor persoane necunoscute.
O perioadă de timp, inculpaţii nu au mai sustras, deoarece în zonă s-a întărit paza.
Abia în anul următor, inculpatul P.D.S. s-a hotărât să sustragă din nou gazolină şi în acest sens l-a contactat pe inculpatul minor S.M. şi în perioada iulie - august, în trei rânduri, au sustras 1.200 litri gazolină, în valoarea de 2.960.370 lei.
În luna august 2001, inculpatul minor S.M. i-a propus cumnatului său C.N. să sustragă gazolină dintr-o conductă, pe care era deja montată o instalaţie.În acest sens, a racolat-o şi pe M.S., mama inculpatului minor şi s-au folosit de căruţa concubinului acesteia, R.I. În mod repetat, până în ianuarie 2002, aceştia au sustras 4.200 litri gazolină, în valoarea de 12.433.554 lei.
Datorită faptului că în zona conductei, unde se afla instalaţia artizanală s-au intensificat controalele şi paza, la începutul lunii ianuarie 2002, grupul de inculpaţi mai sus arătaţi s-au hotărât să mărească distanţa dintre locul unde furau produsele petroliere şi conductă. Pentru aceasta, S.M. şi C.N. i-au contactat pe inculpaţii C.C., P.D.S., P.M.I. şi P.A.V. şi împeună au săpat un şanţ de 40 m lungime, în care au îngropat un furtun „pexal”. A doua zi, inculpaţii au venit să sustragă gazolină, dar nu au reuşit, pentru că în zonă se aflau mulţi agenţi de pază şi au renunţat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii S.M., S.E., C.N., P.D.S., P.N.G., P.M.I., C.C. şi R.I. criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, nulităţi prevăzute de art. 378 C. proc. pen.
Toţi inculpaţii au formulat un motiv de apel comun, privind netemeinicia sentinţei, sub aspectul dozării pedepselor şi a modalităţii de executare, pe care le consideră prea aspre în raport cu gravitatea faptelor comise şi persoana lor şi au cerut reducerea la minimul posibil, cu circumstanţe atenuante conform art. 74 şi 7art. 6 C. pen. şi suspendarea executării sub supraveghere conform art. 861 C. pen.
Separat de acest motiv comun de apel, inculpata S.E. a cerut achitarea, cu motivarea că nu sunt probe certe, din care să rezulte participarea sa la sustragerea de gazolină din conductă.
De asemenea, a cerut achitarea şi inculpatul P.M.I., care a susţinut că nu a participat la distrugerea conductei, nici la sustragerea de gazolină, iar inculpatul R.I. a susţinut că probele sunt contradictorii, în ceea ce priveşte vinovăţia sa.
Prin Decizia penală nr. 421 din 19 septembrie 2002, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelurile declarate de inculpaţii S.M. şi P.M.I., ambii deţinuţi în Penitenciarul Ploieşti, împotriva sentinţei penale nr. 183 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Prahova, pe care o desfiinţează în parte, în latura penală şi în consecinţă:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului minor S.M. de la 4 ani, la 2 ani închisoare.
Descontopeşte pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului P.M.I. în pedepsele componente de 2 ani, pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (3) C. pen. şi 4 ani, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. a) şi alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpatul P.M.I., pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 şi art. 209 lit. a) şi alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi îl exonerează de plata despăgubirilor în valoare de 3.064.320.
Inculpatul urmează să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de distrugere.
Menţine restul dispoziţiunilor sentinţei.
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii S.E., aflată în Penitenciarul Târgşor, C.C., P.D.S. şi C.N., deţinut în Penitenciarul Ploieşti şi R.I. domiciliat în comuna Corneşti, jud. Dâmboviţa, împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Compută detenţia preventivă a inculpaţilor, la zi, începând cu 12 ianuarie 2002, pentru inculpaţii S.M., C.N., P.D.S. şi S.E., de la 18 ianuarie 2002, pentru inculpaţii P.N.G. şi P.M.I. şi de la 19 ianuarie 2002, pentru inculpatul C.C.
Obligă pe inculpaţii R.I., P.D.S. şi C.C. la câte 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat şi pe inculpaţii S.E. şi C.N. la câte 900.000 lei, din care câte 450.000 lei reprezintă onorariul pentru apărătorul din oficiu, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru apărătorul din oficiu al inculpatului S.M., în sumă de 450.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi inculpaţii S.E., C.C., P.D.S. şi R.I.
Parchetul prin motivele de recurs scrise şi susţinute oral a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului P.M.I. în tentativă la infracţiunea de furt, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) şi (5) C. pen. şi cum instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra schimbării încadrării juridice se impune casarea hotărârii sub acest aspect.
Referitor la inculpata S.E., se apreciază că instanţa de apel nu a realizat o justă corelare a gradului sporit de pericol social şi frecvenţa unor astfel de sustrageri cu pedeapsa ce incupata trebuie să o execute potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Referitor la inculpaţii C.C. şi P.D.S. s-a cerut aplicarea circumstanţelor atenuante şi drept urmare reducerea pedepselor aplicate sub minimul prevăzut de lege şi aplicarea legii de graţiere pentru infracţiunea de distrugere.
Totodată s-a cerut respingerea recursurilor declarate de inculpaţii S.E. şi R.I., ca nefondate.
Referitor la inculpatul S.M. s-a solicitat încetarea procesului penal, întrucât a survenit decesul acestuia.
Inculpata S.E. prin apărătorul său a cerut achitarea şi în subsidiar reducerea pedepsei, iar pentru inculpatul R.I. s-a cerut reducerea pedepsei şi respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat.
Asupra recursurilor, Curtea constată:
Referitor la inculpatul P.M.I. în şedinţa din 11 septembrie 2002, instanţa, nu a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptei, cum de altfel a cerut apărătorul acestuia şi cum s-a înserat în încheierea de şedinţă sus-menţionată şi nici nu s-a pronunţat asupra ei potrivit art. 334 C. proc. pen.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 378 al. ultim C. proc. pen. (referitor la judecarea apelului).: Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate.
Revenind la cauză, se constată că instanţa de control judiciar nu s-a pronunţat asupra motivului invocat de inculpat privind greşita încadrare juridică a faptelor, ignorându-se astfel dispoziţiile legale invocate, ceea ce corespunde cazului de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 teza a III-a (instanţa nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru părţi) C. proc. pen.
În ce priveşte pe inculpaţii C.C. şi P.D.S., se constată că pedepsele aplicate acestor inculpaţi, pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 C. pen., au intrat sub incidenţa legii graţierii, prevăzută de Legea 543/2000 şi ca atare pedepsele vor fi graţiate integral şi condiţionat potrivit prevederilor art. 1 şi art. 8 din această lege, atrăgându-se inculpaţilor atenţia asupra prevederilor art. 7 din aceeaşi lege.
Cum pe parcursul procesului penal, a survenit decesul inculpatului S.M., în ceea ce-l priveşte pe acesta, procesul penal va fi încetat potrivit prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 20 lit. g) C. pen., pentru infracţiunea de furt calificat.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de casare invocate în recurs de inculpaţii S.E. şi R.I., se constată că s-a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia acestora, încadrarea juridică a faptelor fiind corespunzătoare.
Din probele administrate, fapta săvârşită de inculpata S.E., astfel cum a fost descrisă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, săvârşind mai multe acte materiale componente ale acestei infracţiuni în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, încât apărarea formulată în recurs este neîntemeiată.
Sub aspectul individualizării pedepselor acestor inculpaţi, se constată că acestea au fost corect individualizate, instanţele având în vedere atât pericolul sporit al faptelor comise, cât şi persoana inculpaţilor şi frecvenţa comiterii unor asemenea fapte.
Întrucât, criticile formulate în recursurile inculpaţilor S.E. şi R.I. şi cum nu rezultă vreunul din motivele de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de inculpaţii S.E. şi R.I. să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei S.E. timpul arestării preventive de la 12 ianuarie 2002, la zi.
Faţă de cele de mai sus, Curtea se va pronunţa potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi de inculpaţii P.D.S. şi C.C. împotriva deciziei penale nr. 421 din 19 septembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului formulat de inculpatul P.M.I., la aceeaşi instanţă.
Casează aceeaşi decizie penală şi sentinţa penală nr. 183 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Prahova cu privire la inculpatul C.C. şi inculpatul P.D.S., referitor la aplicarea dispoziţiilor de graţiere privind pedeapsa aplicată, pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (3) C. pen.
Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, astfel:
Pentru inculpatul C.C.:
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (3) C. pen.;
- 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pentru inculpatul P.M.I.:
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (3) C. pen.;
- 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 42 alin. (2) C. pen.
În baza art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 543/2002, constată graţiată integral şi condiţionat pedepsele de câte 2 ani închisoare, aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (3) C. pen.
Conform art. 7 din Legea nr. 543/2002 atrage atenţia inculpaţilor asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor acestei legi.
Inculpaţii C.C. şi P.D.S., urmează să execute fiecare, pedeapsa de câte 4 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpaţilor P.D.S. de la 12 ianuarie 2002 şi C.C. de la 19 ianuarie 2002, la 29 mai 2003.
Onorariul de avocat în sumă de câte 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor P.D.S. şi C.C., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru inculpatul S.M.:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C.proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva acestui inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 109 C. pen.
Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului S.M., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Menţine celelalte dispoziţii.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.E. şi R.I. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatei S.E. de la 12 ianuarie 2002, la 29 mai 2003.
Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 256/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 260/2003. Penal → |
|---|
