CSJ. Decizia nr. 260/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.260/2003
Dosar nr.4403/2002
Sedinţa publică din 21 ianuarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpaţii B.G.M. şi B.D.M. împotriva deciziei penale nr.594/A din 19 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.
S-au prezentat recurenţii inculpaţi, aflaţi în stare de arest, asistaţi de avocat R.G. apărător ales şi intimata parte responsabilă civilmente B.D.
Au lipsit celelalte părţi.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpaţilor a solicitat admiterea recursurilor declarate, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reducerii cuantumului acestora.
Intimata parte responsabilă civilmente prezentă a solicitat admiterea recursurilor şi reducerea pedepselor.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor, declarate, ca nefondate, motivând că instanţele au făcut o corectă individualizare în raport de dispoziţiile art.72 din Codul penal.
Inculpaţii, în ultimul cuvânt acordat au solicitat reducerea pedepselor.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.583 din 20 iunie 2002, Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală a condamnat pe inculpatul B.G.M. la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d,f cu aplicarea art.75 lit.c raportat la art.13 din Codul penal şi pe inculpatul B.D.M. la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d,f Cod penal cu aplicarea art.99 şi art.13 din acelaşi Cod.
În baza art.88 din Codul penal s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada reţinerii şi arestării preventive de la 23 ianuarie 2002 la zi iar în baza art.350 Cod procedură penală a fost menţinută starea de arest.
În baza art.118 lit.d din Codul penal s-a confiscat de la inculpaţi suma de 700.000 lei şi fiecare a fost obligat la câte 350.000 lei în favoarea statului, constatând că partea vătămată nu solicită despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei că în seara de 14 decembrie 2000 cei doi inculpaţi au pătruns în locuinţa părţii vătămate M.C. au lovit-o şi i-au sustras o pereche de cercei, un lănţişor şi o verighetă de aur, două covoare şi suma de 700.000 lei.
Bijuteriile au fost amanetate, folosindu-se de buletinul de identitate al martorului C.V. dar au fost recuperate şi restituite părţii vătămate care nu s-a mai constituit parte civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii care au criticat-o pentru netemeiniciesusţinând că pedepsele sunt prea aspre şi au solicitat ca prin recunoaşterea de circumstanţe atenuante, date fiind lipsa antecedentelor penale şi conduita personală sincerăpedepsele să fie reduse sub minimul special.
Prin Decizia nr.594/A din 19 septembrie pronunţată de Secţia a II-a penală de la Curtea de Apel Bucureşti, apelurile au fost respinse ca nefondate.
Nemulţumiţi şi de această hotărâre, inculpaţii au atacat-o cu recurs, reiterând motivele de la apel.
Recursul este neîntemeiat.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal. Instanţele au avut în vedere că inculpaţii au avut o conduită procesuală corectă, determinată însă de faptul că fiind descoperiţi ca autori ai faptei, vinovăţia fiind probată cu bunurile sustrase şi amanetate, nu aveau altă cale decât de a recunoaşte şi „regreta” fapta.
S-a ţinut seama la stabilirea pedepselor de lipsa antecedentelor penale şi în special vârstainculpaţilor,astfelcăavândîn vedere pedeapsa prevăzută pentru fapta săvârşită, închisoare de la 5 la 20 ani, pedepsele situate la limita minimă reprezintă o justă individualizare.
Hotărârile pronunţate fiind legale şi temeinice recursul urmează a fi privit ca nefondat şi va fi respins ca atare în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.
În baza art.38517 alin.Cod procedură penală cu referire la art.383 alin.2 Cod procedură penală se va deduce reţinerea şi arestul preventiv executate de la 23 ianuarie 2002 la pronunţare.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurenţii vor fi obligaţi la câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.C.M. şi B.D.M. împotriva deciziei penale nr.594/A din 19 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, pentru fiecare dintre inculpaţi, reţinerea şi perioada executată în arest preventiv de la 23 ianuarie 2002 la 21 ianuarie 2003.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2561/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3/2003. Penal → |
|---|
