CSJ. Decizia nr. 2602/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2602/2003
Dosar nr. 198/2003
Şedinţa publică din 30 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 824 din 12 septembrie 2002, pronunţată în dosarul nr. 2948/2002 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II–a penală, inculpatul A.C. a fost condamnat la 10 ani închisoare, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe timp de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă prevenţia de la 30 aprilie 2002, la zi.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 au fost confiscate de la inculpat 20 pastile MDMA, iar în baza art. 18 din aceeaşi lege, s-a dispus distrugerea acestor pastile, cu excepţia contraprobelor.
Din probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului referitor la următoarea situaţie de fapt:
În data de 19 aprilie 2002, în jurul orelor 22,00, inculpatul s-a întâlnit în faţa Ateneului Român cu numitul P., sub supravegherea investigatorului acoperit B., din cadrul I.G.P.
În aceste împrejurări, inculpatul i-a dat lui P. un pachet, apoi s-au despărţit. Pacheţelul a fost dat de P. investigatorului sub acoperire B., cu menţiunea că peste două zile urma să se întâlnească cu inculpatul şi să-i achite acestuia 200 dolari SUA, pentru cele 40 de pastile.
Constatarea tehnico – ştiinţifică a stabilit că cele 40 de pastile reprezintă drogul de mare risc MDMA.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în ce priveşte soluţia de condamnare, cu solicitarea de a-i fi redusă pedeapsa aplicată.
Prin Decizia penală nr. 785 din 3 decembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.C., apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.C., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepsei.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comise de acesta.
La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
În consecinţă, se apreciază că pedeapsa a fost bine individualizată atât în ceea ce priveşte cuantumul ei, cât şi ca modalitate de executare, aşa încât, în cauză, nu sunt temeiuri care să impună reducerea pedepsei.
Faţă de aceste considerente, urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C., împotriva deciziei penale nr. 785 din 3 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 30 aprilie 2002, până la 30 mai 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2597/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2612/2003. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
