CSJ. Decizia nr. 300/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.300/2003
Dosar nr.4390/2002
Sedinţa publică din 22 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr.232 din 1 octombrie 2002 a Curţii de apel Constanţa.
Au lipsit : recurentul inculpat, pentru apărarea căruia s-a prezentat avocat A.A., apărător ales şi intimata parte civilă.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, în principal,trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanţaîntrucât instanţa de fond nu a soluţionat latura civilă a cauzei, iar Curtea de Apel a judecat cauza fără a cita partea civilă; pe fond, în principal , a solicitat achitarea inculpatului în baza art.10 lit.a raportat la art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală pentru infracţiunea de tăinuire; în subsidiar a solicitat menţinerea hotărârii de condamnare pentru infracţiunea de tăinuire, cu aplicarea unei pedepse în cuantum egal cu durata arestării preventive a inculpatului ; în ultim subsidiar, a solicitat aplicarea prevederilor art.81 Cod penal.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat; faţă de susţinerile privind casarea şi trimiterea spre rejudecare a cauzei întrucât nu a fost citată partea civilă a apreciat că s-ar îngreuna situaţia inculpatului în propria cale de atac.
CURTEA
Asupra recursului de faţă,
In baza lurărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.219 pronunţată la 25 aprilie 2002, Tribunalul Constanţa a hotărât următoarele :
In baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c din Codul de procedură penală a fost achitat inculpatulM.I. pentru comiterea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art.208 al.1 – 209 al.1 lit.g,i şi alin.3 lit.a Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.346 al.3 Cod procedură penală.
In baza art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansatede stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă , a reţinut, în fapt, că, în noaptea de 18 august 2001, folosind două instalaţii improvizate cu obiecte contondente înţepătoare, a perforat conducta care transporta produse petroliere – ţiţei , de pe raza S.C. „M” SA şi a sustras 540 litri ţiţei, cauzând un prejudiciu în sumă de 2722588 lei, la care s-a adăugat contravaloarea ţiţeiului şi cheltuielile necesare pentru repararea avariei conductei.
Prima instanţă a apreciat că inculpatulM.I. nu este vinovat, întrucâtmaterialul probator administrat în cauză este insuficient pentru a dovedi vinovăţia sa în comiterea infracţiunii dedusă judecăţii, iar în procesul penal dubiul profită inculpatuluiconform principiului „ in dubio pro reo” . S-a apreciat că, ştiind de controalele efectuate, inculpatul nu ar fi aşteptat 30 de zile pentru a scăpa de produsul infracţional.
Pe de altă parte, martorii au confirmat susţinerea inculpatului că ar fi găsit bidoanele cu ţiţei în curtea sa, în care au intrat şi alte persoane necunoscute.
Impotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, motivând că inculpatul este vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.208 al.1 – 209 Cod penal.
Prin Decizia penală nr.232 din 1 octombrie 2002, Curtea de Apel Constanţa a admis recursul declarat de procuror, a desfiinţat sentinţa penală atacată şi, în baza art.334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art.208 alin.1 combinat cu art.209 alin.1 lit.g,i şi alin.3 lit.a Cod penal, în infracţiunea prevăzută de art.221alin.1 Cod penal.
In baza art.221 alin.1 Cod penal , a condamnatpe inculpatul M.I. la pedeapsa de un an închisoare.
In baza art.71 alin.2 Cod penal a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal.
In baza art.88 Cod penal a dedus arestul preventiv de la 23.09.2001 până la data punerii efective în libertate.
In baza art.14 Cod procedură penală, art.998 Cod civila respins acţiunea civilă, ca nefondată.
In motivarea deciziei, Curtea de Apel a apreciat, din probatoriul administrat în cauză, că nu există dovezi certe cu privire la infracţiunea de furt, însă a concluzionat că inculpatul M.I. a cunoscut că ţiţeiul avea o provenienţă ilicită şi a încercat să-l valorifice pentru sine, fiind surprins de organele de poliţie, fapta sa întrunind elementele constitutive aleinfracţiunii de tăinuire prevăzută de art.221 Cod penal.
In raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, inculpatului,i-a fost aplicatăo pedeapsă privativă de libertate în cuantum de 1 an închisoare.
Cu privire la pretenţiile părţii civile,s-au respins, ca nefondate,întrucât nu s-a dovedit că inculpatul a sustras ţiţei prin efracţie, iar cantitatea de ţiţei tăinuită a fost restituită în natură.
Impotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.I. , solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi , pe fond, în principal, achitarea inculpatului în baza art.10 lit.a raportat la art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală pentru infracţiunea de tăinuire, iar în subsidiar, menţinerea hotărârii de condamnare pentru infracţiunea de tăinuire, cu aplicarea unei pedepse în cuantum egal cu perioada arestării preventive a inculpatului sau aplicarea prevederilor art.81 Cod penal. Apărătorul ales al inculpatului a mai arătat că nu a fost soluţionată latura civilă a cauzei, iar în apel nu a fostcitată partea civilă, motive care ar putea duce la casare cu trimitere pentru rejudecare.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei,constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente :
Cu privire la solicitarea de achitare a inculpatului pentru infracţiunea de tăinuire pe motiv că faptanu există, se constată că, în cauză, infracţiunea este dovedită de numeroase probe, cum ar fi, adresa de la „C” SA şi declaraţiamartorului G.M., din care rezultă că produsul din bidoanele găsite asupra inculpatului reprezintă ţiţei pompat pe conducta magistrală Constanţa – Piteşti , zona Basarabi.
Pe de altă parte, nu este verosimilă susţinerea inculpatului că în curtea sa aruncau gunoi vecinii şi a dorit să facă curăţenie ,întrucât, aşa cum s-a constatat, „ curăţenia” iniţiată de inculpat a vizat doar cele 9 bidoane cu ţiţei; mai mult, locul de deţinere a acestor bidoane ( într-un loc ascuns de plăci de BCA) demonstrează că inculpatul ştia că ţiţeiul respectivare provenienţă ilicită şi urma să-l valorifice, aspecte care conduc la infracţiunea de tăinuire.
Cu privire la cuantumul pedepsei şi la modalitatea de executare,se apreciază că, în cauză, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzut.
de art.72 Cod penal şi scopurile pedepsei prevăzute de art.52 Cod penal, aşa încât nu seimpune a fi primite solicitările inculpatuluiîn acest sens.
Faţă de susţinerile apărătorului inculpatului, în ce priveşte necitarea părţii civile în judecarea apelului, se apreciază că o solicitare de casare pentru lipsă de procedură cu partea civilă, în recursulinculpatului, ar îngreuna situaţia în propria calede atac.
In consecinţă, faţă de aceste considerente urmează să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat, conform dispozitivului .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat,recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr.232 din 1 octombrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă recurentul la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 30/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 301/2003. Penal → |
|---|
