CSJ. Decizia nr. 301/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.301/2003
Dosar nr.4375/2002
Sedinţa publică din 22 ianuarie 200.
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr.1797 din 9 iulie 2001 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, deciziei penale nr.1283 din 3 septembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală şi deciziei penale nr.1471 din 22 octombrie 2001a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală, privind pe intimatul inculpat M.N.D.
S-a prezentat intimatul inculpat, asistat de avocat D.C., apărător desemnat din oficiu.
A lipsit intimata parte vătămată.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a dezvoltat oral motivele de recursastfel cum au fost formulate în scris.
Apărătorul intimatului inculpat a lăsat soluţia la aprecierea instanţei.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.1797 din 9 iulie 2001 JudecătoriaSectorului V Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul M.N.D., la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.208 – 209 alin.1 lit.a, f, şi g Cod penal.
A fost menţinută măsura arestării preventive şi dedusă prevenţia de la 10 mai 2001 la 9 iulie 2001.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în seara de 10 mai 2001 inculpatul M.N.D., ajutat şi de o altă persoană faţă de care s-a dispus disjungerea cauzei în vederea identificării, aflându-se în tramvai pe direcţia Calea Ferentari – Calea Rahovei în municipiul Bucureşti, a sustras din buzunarul părţii vătămate O.R.Ş., suma de 50.000 lei. La sesizarea părţii vătămate, inculpatul a fost prins de organul de poliţie, prejudiciul fiind recuperat prin restituirea sumei.
Prin Decizia penală nr.1283 din 3 septembrie 2001 Tribunalul Bucureşti a respins apelul declarat de inculpat, constatând că pedeapsa a fost corect individualizată, nejustificându-se cererea de reducere a acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia penală nr.1471 din 22 octombrie 2001 a respins recursul declarat de inculpat ca nefondat.
Impotriva acestor hotărâri, în termenul prevăzut de art.411 alin.3 Cod procedură penală, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, invocând cazul de casare prevăzut de art.410 alin1 partea I pct.71Cod procedură penală, instanţele, contrar legii, omiţând să dispună revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate anterior inculpatului.
Verificând hotărârile atacate pe baza lucrărilor şi materialuluide la dosar, Curtea constată că recursul în anulare este fondat.
Aşa cum rezultă din cazierul judiciar al inculpatului M.N.D., aflat la dosar fila 21, precum şi din dosarul nr.4127/1999, prin sentinţa penală nr.357 din 24 martie 2000 Judecătoria Sectorului IV Bucureşti l-a condamnat pe sus-numitul inculpat, în baza art.20 Cod penal, raportat la art.208-209 alin.1 lit.a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea art.99 Cod penalşi art.109 Cod penal, la un an şi 6 luni închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat în baza art.81 Cod penal pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 12 – 17 septembrie 1998.
Hotătârea a rămas definitivă prin neexercitarea căilor de atac în raport cu inculpatul M.N.D..
Noua infracţiune, care a atras condamnarea, prin hotărârile criticate prin recursul în anulare a fost săvârşită la data de 10 mai 2001, care se situează în cursul termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.357 din 24 martie 2000 a Judecătoriei Sectorului IV Bucureşti.
Potrivit art.83 Cod penal, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
In raport de aceste dispoziţii legale, sentinţa penală nr.1797 din 9 iulie 2001 a Judecătoriei Sectorului V Bucureşti, precum şi Decizia penală nr.1283 din 3 septembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti şi Decizia penală nr.1471 din 22 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – ultimele două instanţe neputând îndreptahotărârea instanţei de fond, întrucât au fost sesizate numai în calea de atac exercitată de către inculpat – sunt contrare legii, omiţând să dispună revocarea suspendăriicondiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.357 din 24 martie 2000a Judecătoriei Sectorului IV Bucureşti.
Starea de minoritate a inculpatului, conform art.99 alin.3 Cod penal, la data săvârşirii infracţiunii care a atras condamnareacu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, nu înlătură aplicarea dispoziţiilor art.83 Cod penal, de revocare a suspendării condiţionate în cazul săvârşirii din nou a unei infracţiuni în cursul termenului de încercare, întrucât, potrivit art.110 alin.2 Cod penal, aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi minorilor.
Având în vedere cele ce preced, recursul în anulare urmeazăsă fie admis şi, casând hotărârile pronunţate în cauză numai cu privire la oisiunea aplicării prevederilor art.83 Cod penal, se va dispune revocarea suspendării condiţionatea executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr.357/2000 a Judecătoriei Sectorului IV Bucureşti, care se va executa alături de pedeapsa de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.
Din pedeapsa de executat se va deduce durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului din perioada 12 – 17 septembrie 1998, constatată prin sentinţa penală nr.357/2000 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, precum şi de la 10 mai 2001 la 22 ianuarie 2003 luată în dosarul nr.7809/2001 în care s-a pronunţa sentinţa penală nr.1797 din 9 iulie 2001 a Judecătoriei Sectorului V Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penalenr.1797din9iulie2001 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, deciziei penale nr.1283 din 3 septembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti şi deciziei penale nr.1471 din 22 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti –Secţia I Penală, privind pe intimatul inculpat M.N.D..
Casează hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării prevederilor art.83 Cod penal.
În baza art.83 Cod penal revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.357/2000 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti şi dispune executarea acesteia alături de pedeapsa de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.
Deduce din pedeapsă detenţia de la 12 septembrie 1998 până la 17 septembrie 1998 şi de la 10 mai 2001 până la 22 ianuarie 2003.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 300/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 307/2003. Penal → |
|---|
