CSJ. Decizia nr. 2612/2003. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2612/2003
Dosar nr. 1007/2003
Şedinţa publică din 30 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 937 din 9 decembrie 2002 a Tribunalului Timiş, a fost respinsă cererea formulată de condamnatul T.I.
A fost obligat condamnatul la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către Baroul Timiş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. 113000/P din 24 octombrie 2002, condamnatul a solicitat să se rejudece cauza sa, pentru a beneficia de o diminuare a cuantumului de pedeapsă, motivând că a fost judecat în lipsă şi că recunoaşterea faptelor a făcut-o sub ameninţarea anchetatorilor.
Din acte rezultă că prin sentinţa penală nr. 819/1999 a Tribunalului Timiş, condamnatului T.I. i s-a aplicat pedeapsa de 10 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
Contestaţia la executare formulată în cauză este rezultatul dorinţei petiţionarului de a beneficia de o reducere a cuantumului pedepsei, dar, ea nu poate fi primită, deoarece, nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen., în speţă, nefiind invocată o cauză legală de stingere ori de micşorare a pedepsei, ci de reindividualizare a acesteia, în baza unei noi judecăţi. Ori, o asemenea situaţie, poate fi invocată doar pe calea unui recurs în anulare.
Apelul declarat de contestator, împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia nr. 38/ A din 5 februarie 2003.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs contestatorul susţinând că, în mod greşit, i s-a respins contestaţia, care, i-ar fi trebuit admisă, înlăturându-se ori reducându-i-se sporul aplicat.
Recursul este nefondat.
Pe calea contestaţiei la executare se pot înlătura anumite incidente, în condiţiile legii, ivite cu ocazia executării, dar nu se pot invoca situaţii de natură să ducă la modificarea sau anularea titlului ce se execută.
Ori, satisfacerea cererii contestatorului de înlăturare sau reducere a sporului de pedeapsă aplicat, echivalând unei cereri de reindividualizare a pedepsei, aşa, cum bine au apreciat instanţele, nu numai că ar afecta titlul ce stă la baza executării, dar, ar modifica însăşi viziunea în care a fost privit şi soluţionat fondul cauzei, ceea ce nu este de admis să se întâmple, pe calea contestaţiei la executare.
Este motivul pentru care, se apreciază că, hotărârile pronunţate în cauză, sunt temeinice şi legale, încât, contestaţia la executare de faţă, apare ca nefondată şi va trebui privită şi respinsă, ca atare, cu consecinţa de rigoare.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, cuvenit apărătorului din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul T.I., împotriva deciziei penale nr. 38 din 5 februarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2602/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2613/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
