CSJ. Decizia nr. 2617/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2617/2003
Dosar nr. 1206/2003
Şedinţa publică din 30 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Condamnatul A.A. a formulat cerere de întrerupere a executării pedepsei de 14 ani închisoare, aplicată prin Decizia penală nr. 2429/2001 a Curţii Supreme de Justiţie, motivând că mama sa este grav bolnavă şi nu are cine să o îngrijească.
Prin sentinţa penală nr. 1073 din 14 noiembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea condamnatului, arătând în considerente că motivele invocate în cererea sa, nu constituie împrejurări speciale, în sensul art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 75/ A din 13 februarie 2003 a respins apelul declarat de condamnat.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs condamnatul, reiterând susţinerile din cerere.
Recursul declarat de condamnat nu este întemeiat.
Pentru întreruperea executării pedepsei, în temeiul art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este necesar ca familia condamnatului să se afle într-o situaţie specială, din care cauză executarea pedepsei de către condamnat să aibă consecinţe pentru aceasta; cu alte cuvinte, întreruperea executării pedepsei, o singură dată, pe o durată de cel mult 3 luni, va putea fi acordată numai dacă, prin această măsură, acele consecinţe grave vor putea fi evitate.
Ori, în cauză, împrejurarea că mama condamnatului este bolnavă şi are nevoie de îngrijire este de durată, aşa cum corect au reţinut instanţele, astfel că nu are caracter de împrejurare specială, de natura celei prevăzute în art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru a justifica întreruperea executării pedepsei.
Faţă de cele expuse, se constată că instanţele au pronunţat o soluţie legală şi temeinică.
În consecinţă, recursul este nefondat şi urmează a se respinge şi a obliga pe condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.A., împotriva deciziei penale nr. 75 din 13 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală.
Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2615/2003. Penal. Contestatie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 2618/2003. Penal. Contestatie la executare.... → |
|---|
