CSJ. Decizia nr. 2616/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2616/2003
Dosar nr. 1183/2003
Şedinţa publică din 30 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1123 din 21 noiembrie 2002, a Tribunalului Bucureşti, secţia a II–a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul R.N.
Condamnatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că la data de 5 septembrie 2002, condamnatul a solicitat întreruperea executării pedepsei pe motive familiale.
În motivarea cererii a arătat că, în urma arestării sale, au rămas copii singuri şi trebuie să-şi renoveze casa cu banii pe care trebuie să-i ia de la o moştenire.
În cauză s-a efectuat un referat de anchetă socială din care a reieşit că din căsătoria condamnatului cu R.I. au rezultat doi copii: R.G. şi R.M.
În prezent, soţia condamnatului trăieşte în concubinaj cu R.A., din această legătură rezultând cinci copii.
Copii condamnatului locuiesc în domiciliul tatălui, se întreţin din alocaţia lunară a minorei R.G. şi din diverse ajutoare ocazionale ale vecinilor.
Apelul declarat de petiţionarul condamnat R.N. împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 38 din 31 ianuarie 2003.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul R.N., care a criticat-o pentru că nu a ţinut seama de situaţia grea existentă în familia sa, situaţie care ar fi trebuit să ducă la admiterea cererii.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, condamnatul are doi copii R.V. şi R.G. Aceştia se întreţin din alocaţia minorei R.G. şi locuiesc într-un imobil format din două camere, din paiantă, având condiţii de locuit modeste.
Toate acestea nu se încadrează în prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen., în sensul că familia condamnatului nu se găseşte în împrejurări speciale ce ar avea consecinţe grave dacă acesta continuă executarea pedepsei.
În consecinţă, Curtea va trebui să privească recursul de faţă ca nefondat şi a-l respinge, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.N. împotriva deciziei penale nr. 38 din 31 ianuarie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2611/2003. Penal. Strămutare. Strămutare | CSJ. Decizia nr. 263/2003. Penal → |
|---|
