CSJ. Decizia nr. 2633/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2633/2003
Dosar nr. 1307/2003
Şedinţa publică din 3 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 266 din 2 decembrie 2002, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul I.L. la 9 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 176 lit. b) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul Judeţean Suceava, sumele de 31.162.444 lei şi 27.793.377 lei, cu titlu de despăgubiri civile, la acestea adăugându-se dobânda legală.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părţii vătămate G.S., sumele de 3.087.430 lei despăgubiri civile, 50.000.000 lei despăgubiri morale şi părţii vătămate C.V., cu acelaşi titlu, sumele de 5.911.700 lei şi, respectiv, 50.000.000 lei.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie, de fapt:
În seara zilei de 11 iunie 2001, G.S. şi C.V., foşti cumnaţi, aflaţi în drum spre locuinţa din Suceava a celui din urmă, au intrat într-un bar şi au consumat băuturi alcoolice la o masă ocupată în prealabil de B.V.
În apropierea lor, consuma alcool şi inculpatul, acesta la un moment dat, făcând glume deranjante pe seama lui B.V., a fost admonestat de G.S. şi rugat să-şi vadă de problemele lui.
În jurul orelor 23,00, toţi au părăsit localul, separat unii de alţii.
Pe strada din zona locuinţei inculpatului, G.S. şi C.V. au fost surprinşi de acesta care, ieşindu-le în faţă, fără vreun diferend de moment, l-a lovit cu cuţitul în piept mai întâi pe G.S., iar când a intervenit să-l scape, a fost lovit în aceeaşi parte a corpului, şi C.V.
Actele medico – legale de expertizare au înscris că G.S. a prezentat patru (4) plăgi tăiate – înţepate, dintre care una penetrantă abdominal cu leziuni multiple ale intestinului subţire şi hemoperitoneu masiv, acestea necesitând pentru vindecare, 35 – 40 zile îngrijiri medicale. S-a reţinut, de asemenea, că a fost necesară intervenţie chirurgicală pentru a-i fi salvată viaţa, întrucât au fost lezate vasele intraabdominale cu hemoperitoneu masiv, şi de intestin subţire.
În ce-l priveşte pe C.V, s-a reţinut că acesta a prezentat o plagă tăiată – înţepată în hemitoracele drept, penetrantă, cu lezarea pulmonului drept, pericardului şi a vârfului muşchiului inimii, hemotorax şi hemopericard consecutiv. Acelaşi act a mai înscris că victima a prezentat şi o plagă tăiată a pleoapei superioare dreapta, leziunile necesitând pentru vindecare, 45 – 50 zile de îngrijiri medicale.
Totodată, s-a reţinut că intervenţia chirurgicală de urgenţă s-a impus, întrucât viaţa victimei a fost pusă în primejdie prin lezarea vaselor intraabdominale cu hemoperitoneu masiv şi interesarea intestinului subţire.
Privind pe inculpat, actul medical eliberat de Serviciul de medicină Legală Suceava, a înscris că a prezentat leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu mijloace şi corpuri contondente, vindecarea lor necesitând 5-6 zile îngrijiri medicale.
Expertiza medico – legală psihiatrică a concluzionat că I.L. nu a prezentat tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu acţiunile sale.
Împotriva hotărârii, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind nereţinerea, în cauză, a circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., precum şi nelegala soluţionare a laturii civile.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 70 din 3 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea instanţei de apel, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, motivul invocat fiind greşita stabilire a situaţiei de fapt, în opinia sa impunându-se reţinerea provocării din partea persoanelor vătămate.
Recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţă atenuantă, săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Raportând cauzei acest text de lege, se reţine că nici un moment părţile vătămate nu au tulburat, emoţionat puternic, atins grav demnitatea sau au violentat pe inculpat. Mai mult, probatoriul administrat a relevat că inculpatul a fost cel care, fără un motiv, a denigrat persoana cu care, ocazional, părţile vătămate, au consumat alcool, el fiind şi cel care, aflat în stare de ebrietate, a lovit pe cei doi, leziunile constatate în ce-l priveşte fiind consecinţa încercărilor celor agresionaţi de a se apăra sau scăpa de atacul ce-i viza.
Ca atare, motivul de recurs formulat de inculpat, sub aspectul expus, nu este fondat.
Dar, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care prevede criteriile generate de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În altă ordine de idei, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Din verificarea lucrărilor cauzei, privite prin prisma acestor texte de lege, se reţine că orientându-se, la stabilirea pedepsei, prima instanţă a considerat pericolul social grav al faptei, aceasta aducând atingere vieţii persoanelor vătămate, împrejurărilor în care a fost săvârşită, respectiv pe fundalul reprezentării pe care făptuitorul a avut-o, că trebuie să sancţioneze încercarea victimelor de a-i impune o comportare civilizată vis-a-vis de prezenţa lui într-un local accesibil tuturor în condiţii de securitate fizică şi psihică, dar, nu a acordat semnificaţie şi persoanei inculpatului, sinceritatea acestuia şi regretul manifestat fiind de natură a-i atenua răspunderea în condiţiile reţinerii de circumstanţe atenuante.
Astfel, se reţine că pedeapsa de 6 ani închisoare, executată în regim de privare de libertate, va fi în măsură să realizeze şi scopul ei aşa cum stipulează art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat fiind fondat, va fi admis şi se va proceda conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul I.L., împotriva deciziei penale nr. 70 din 3 martie 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 266 din 2 decembrie 2002 a Tribunalului Suceava numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate, pe care, prin reţinerea circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., o reduce de la 9 ani închisoare, la 6 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 13 iunie 2001, la 3 iunie 2003.
Onorariul în sumă de 300.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 263/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2634/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
