CSJ. Decizia nr. 2611/2003. Penal. Strămutare. Strămutare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2611/2003
Dosar nr. 2456/2003
Şedinţa publică din 30 mai 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 709 din 6 iunie 2000 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, a fost condamnată, printre alţii, inculpata C.G. la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de gestionare frauduloasă, prevăzută de art. 214 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Sub aspectul laturii civile, inculpata a fost obligată la plata sumei de 74.966.307 lei despăgubiri civile către partea civilă Asociaţia de locatari bloc 10.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpata C.G. a îndeplinit funcţia de administrator la Asociaţia de locatari a blocului nr. 10, în intervalul 1 mai 1996 – 31 mai 1997, perioadă în care a încasat de la locatari taxele aferente serviciilor prestate de furnizorii R.A.D.E.T. şi R.G.A.B. S-a mai reţinut că, deşi a încasat sumele, nu le-a depus la casieriile furnizorilor, aducând o pagubă Asociaţiei de locatari în sumă de 74.966.307 lei, din care 21.418.945 lei sumă nedepusă şi 53.547.362 lei penalităţi de întârziere.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 471 din 23 martie 2001, a respins apelul declarat de inculpată, iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 832 din 12 iunie 2001, a respins recursul formulat de C.G.
Împotriva acestor hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., învederând că faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică în infracţiunea de gestiune frauduloasă, în loc de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 2151 alin. (1) C. pen., însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, constituie infracţiunea de delapidare. Pe de altă parte, conform art. 147 alin. (1) din acelaşi cod, prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145, iar în alin. (2) al aceluiaşi articol, se prevede că prin funcţionar se înţelege persoana menţionată în alin. (1), precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alinat. Aşadar, conform art. 2151 C. pen., subiect activ al infracţiunii de delapidare poate fi orice funcţionar, nu numai funcţionarul public.
În speţă, inculpata a îndeplinit calitatea de funcţionar în sensul art. 147 alin. (2) teza ultimă C. pen., întrucât a exercitat o însărcinare în serviciul Asociaţiei de locatari (persoană juridică), ea având atribuţia de încasare a sumelor de bani care reprezentau cotele de întreţinere şi fondul de rulment, de achitare a obligaţiilor către furnizorii asociaţiei. Calitatea de salariat, impusă de asemenea de art. 147 alin. (2) C. pen., este şi ea îndeplinită, deoarece inculpata a primit o plată în schimbul prestaţiei sale.
În cauză, fiind îndeplinită calitatea de funcţionar a inculpatei, care gestionând fondurile unei persoane juridice, alta decât cea prevăzută de art. 147 alin. (1), cu referire la art. 145 C. pen., şi-a însuşit în interes propriu suma de 21.418.945 lei, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare.
În consecinţă, conform art. 334 C. proc. pen., se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 214 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) în art. 2151 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text în baza căruia inculpata va fi condamnată. La dozarea pedepsei urmează a se ţine seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de pericolul social concret al faptei comise, pericol dedus din modul în care s-a derulat activitatea infracţională, din cuantumul prejudiciului cauzat precum şi din consecinţele infracţiunii (neachitarea facturilor a determinat întreruperea furnizării de apă şi energie termică, ceea ce a avut repercursiuni asupra locatarilor). Totodată, la dozarea pedepsei se va ţine seama şi de persoana inculpatei, care nu are antecedente penale şi ca cooperat cu organele de urmărire penală şi cu instanţa.
În raport de aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitoarei conduc la concluzia că o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de textul sancţionator este de natură să asigure realizarea scopului coercitiv şi preventiv educativ al sancţiunii.
Ca atare, recursul în anulare va fi admis, se vor casa hotărârile recurate numai cu privire la încadrarea juridică a faptei comise de inculpată şi la aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., dispoziţie care va fi înlăturată.
Întrucât pedeapsa ce se va aplica în temeiul art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), intră sub incidenţa Legii nr. 543/2002 urmează a constata graţiată integral şi condiţionat această pedeapsă.
Se va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 7 din legea mai sus menţionată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 709 din 6 iunie 2000 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, deciziei penale nr. 471 din 23 martie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia II penală şi deciziei nr. 832 din 12 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimata inculpată C.G.
Casează hotărârile pronunţate numai cu privire la încadrarea juridică a faptei şi la aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., dispoziţie pe care o înlătură.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea, prevăzută de art. 214 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text în baza căruia condamnă pe inculpată la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 543/2002, constată graţiată integral şi condiţionat pedeapsa aplicată.
Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2610/2003. Penal. Art.312 alin.1 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2616/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
