CSJ. Decizia nr. 2652/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2652/2003
Dosar nr. 1558/2003
Şedinţa publică din 3 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa nr. 1197 din 17 decembrie 2002, a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul R.R.
În fapt, instanţa a reţinut că inculpatul-condamnat a solicitat întreruperea executării unei pedepse de 16 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 67 din 15 octombrie 1996 a Tribunalului Teleorman, invocând motive de ordin familial, care nu corespund cerinţelor, prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 122 din 4 martie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei, considerată netemeinică, apreciind că, situaţia familială a condamnatului, astfel cum reiese din referatul de anchetă socială, chiar dacă este dificilă, neavând caracterul acelor „împrejurări speciale" cerute de dispoziţiile legale cuprinse în art. 455, raportate la cele ale art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care să reclame o prezenţă imediată a sa în familie.
În termen legal, Decizia a fost criticată, pentru aceleaşi motive de netemeinicie prin recursul declarat de condamnatul R.R., care va fi respins, ca nefondat, pe baza examinării actelor şi a materialului din dosarul cauzei.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 453 alin. (1) lit. c), la care fac trimitere cele din art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii, poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave, pentru condamnat sau familia sa". În acest caz, executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni numai o singură dată.
Potrivit referatului de anchetă socială, întocmit de Primăria municipiului Alexandria, la 15 noiembrie 2002, familia inculpatului, compusă din mamă, doi fraţi şi doi nepoţi, locuiesc într-o casă formată din patru camere, curat întreţinută şi fără obiecte de uz gospodăresc adecvate, veniturile materiale, deosebit de modeste, rezultând din ajutorul social primit.
Corespunde deci realităţii că familia condamnatului are condiţii de trai minime, pe care oricum inculpatul nu le-ar putea schimba în mod substanţial, astfel ca cei în cauză să sufere mai puţin, împrejurările în care aceştia trăiesc neavând un caracter „special", fiind nenumărate familii în aceeaşi situaţie.
În consecinţă, secţia penală, a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de condamnatul R.R., ca nefondat şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.R., împotriva deciziei penale nr. 122/ A din 4 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 550.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2651/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 2653/2003. Penal. Amânare executare pedeapsă.... → |
|---|
