CSJ. Decizia nr. 2653/2003. Penal. Amânare executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2653/2003
Dosar nr. 1914/2003
Şedinţa publică din 3 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 13589/2002 la Tribunalul Iaşi, condamnatul A.M. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 297 din 29 mai 2001 a Tribunalului Iaşi.
În motivarea cererii condamnatul a arătat că este asociat unic şi administrator la SC M.C. SRL, societate ce administrează mai multe terenuri luate în arendă de persoane fizice, precum şi un iaz preluat în concesiune de la Consiliul local al comunei Satu Mare, jud. Botoşani, condiţii în care începerea executării pedepsei ar produce consecinţe grave pentru societatea pe care o administrează, deoarece ar fi perturbată în mod grav campania de recoltare a porumbului, floarea-soarelui, soia, consecinţe ce s-ar răsfrânge inclusiv asupra arendatorilor şi asupra Consiliului local ce s-ar găsi în situaţia de a prelua grăbit şi nepregătit bunurile arendate, respectiv concesionate, fie în situaţia diminuării ori pierderii arendei şi redevenţei, prin imposibilitatea societăţii de a mai plăti arenda şi redevenţa corespunzătoare concesiunii.
A mai susţinut condamnatul că prezenţa sa la locul de muncă este absolut necesară deoarece, având calitatea de administrator al societăţii şi fiind de profesie medic veterinar, trebuie să asigure condiţiile necesare pregătirii diferitelor specii de peşti în perioada de prohibiţie, precum şi producţiei piscicole ce urmează a fi recoltată din iazul menţionat şi valorificată în lunile de toamnă.
În susţinerea cererii condamnatul a depus la dosar contractul de concesiune nr. 84 din 9 martie 2001, încheiat de consiliul local al comunei Satu Mare, jud. Botoşani, actele societăţii pe care o administrează şi contracte de arendare încheiate la data de 19 aprilie 2002, cu diferite persoane fizice.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 654 din 21 noiembrie 2002, a admis cererea formulată de condamnat şi în baza art. 453 lit. c) C. proc. pen., a dispus amânarea executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 297/2001 a Tribunalului Iaşi, pentru o durată de 3 luni cu începere de la data rămânerii definitive a acestei sentinţe.
În motivarea acestei hotărâri, prima instanţă a arătat că, într-adevăr, faţă de dovezile făcute de condamnat începerea executării imediate a pedepsei ar avea consecinţe grave atât pentru societatea comercială pe care o administrează cât şi arendatorilor, ca urmare a punerii în dificultate a campaniei de recoltare, care s-ar răsfrânge şi asupra arendatorilor persoane fizice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, pe care a criticat-o cu privire la greşita admitere a cererii de amânare a executării pedepsei formulată de către condamnat, deoarece nu s-a făcut dovada existenţei acelor împrejurări speciale, pentru care executarea pedepsei ar avea consecinţe grave, pentru condamnat sau unitatea la care lucrează.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 115 din 21 martie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, a casat hotărârea atacată şi rejudecând cauza a respins ca neîntemeiată cererea de amânarea a executării pedepsei formulată de condamnatul A.M., pe care l-a obligat la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat, în esenţă, că „instanţa de judecată trebuia să analizeze temeinic existenţa în fapt a cazului, pentru acordarea amânării în acest scop, şi să ceară informaţii doveditoare ale faptului că executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat" şi că, întrucât aceste dovezi nu au fost făcute, urmează a se constata că cererea formulată de condamnat este neîntemeiată, cu consecinţa admiterii apelului declarat de parchet, casarea hotărârii atacată şi, rejudecând cauza, să se respingă cererea formulată de condamnat.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul A.M., prin apărătorul său, fără însă a fi motivată.
Recursul declarat de condamnat este nefondat.
Aşa după cum s-a arătat, condamnatul nu şi-a motivat recursul şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a şi-l susţine.
În aceste condiţii s-a procedat la verificarea deciziei atacată din oficiu. Întrucât din verificarea actelor şi lucrărilor de la dosar nu se constată existenţa unor motive care să ducă la casare, condiţii în care Decizia pronunţată de curtea de apel este legală şi temeinică, urmează a se constata că recursul declarat de condamnatul A.M. este nefondat şi a fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de soluţionarea prezentei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.M., împotriva deciziei penale nr. 115 din 27 martie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2652/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 2654/2003. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
