CSJ. Decizia nr. 2650/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2650/2003
Dosar nr. 1450/2003
Şedinţa publică din 3 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 964 din 5 septembrie 2002 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, avându-se în vedere că petentul a fost condamnat în primă instanţă de către tribunal.
Prin cererea formulată la data de 12 august 2003, înregistrată pe rolul instanţei la 13 august 2002, condamnatul G.A. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 524/2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2684 din 25 mai 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, pentru comiterea infracţiunii de viol.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că este necesară prezenţa sa în familie, întrucât soţia şi cei doi copii sunt ameninţaţi cu evacuarea din locuinţă, neplătindu-şi datoriile către Asociaţia de Locatari.
În cauză, pentru a se verifica susţinerile condamnatului s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul acestuia.
Din Referatul de anchetă socială nr. 1493 din 22 noiembrie 2002 întocmit de către Primăria sectorului 3 Bucureşti a rezultat că familia condamnatului locuieşte într-un apartament format din 3 camere şi dependinţe, curat întreţinut şi bine mobilat, proprietate personală, condiţii bune de locuit, bugetul familiei fiind cuprins din pensia de boală a numitei G.D. şi alocaţia de stat a minorei L.
Urmare a celor constatate prin ancheta socială, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 86 din 21 februarie 2003 a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat cu motivarea că, deşi în familia condamnatului se ridică unele probleme de ordin material, acestea nu constituie împrejurări speciale a căror existenţă l-ar împiedica pe condamnat să execute în continuare pedeapsa şi nu ar putea fi rezolvate de acesta, într-o perioadă scurtă de timp.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel condamnatul, care a criticat-o pentru aceleaşi motive arătate şi în cererea adresată instanţei, respectiv că soţia şi copii săi se găsesc în împrejurări speciale, care pot avea consecinţe grave dacă acesta nu se întoarce lângă familie, pe o perioadă de 3 luni.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 86 din 21 februarie 2003, a respins apelul, ca nefondat, menţinând motivarea instanţei de fond, potrivit căreia, în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 453 lit. c) C. proc. pen., având în vedere concluziile anchetei sociale din care rezultă că familia condamnatului deşi nu are condiţii foarte bune de trei, acestea nu sunt de natură a provoca consecinţe grave, dacă condamnatul nu întrerupe executarea pedepsei.
Decizia Curţii de Apel a fost atacată, în termenul legal, cu recurs de către condamnat, care a reiterat drept motive de casarea aspectele arătate în cererea de întrerupere a executării pedepsei şi în apel şi anume, starea materială dificilă a familiei sale, care riscă datorită problemelor financiare pe care le are, să rămână fără apartamentul în care locuiesc.
Recursul declarat de condamnat este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că atât instanţa de fond cât şi cea de apel, în mod justificat au respins cererea şi respectiv, apelul condamnatului, din moment ce aspectele învederate de acesta, şi care rezultă şi din ancheta socială efectuată în cauză, nu constituie împrejurări speciale în înţelesul art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să justifice întreruperea executării pedepsei.
Drept urmare, în cauză neexistând motive care să ducă la casarea hotărârilor atacate, urmează a se constata că recursul declarat de condamnatul G.A. este nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.A., împotriva deciziei penale nr. 86 din 21 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 550.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2648/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2651/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
